Datini de Sâmpietru

sursa: Datini de Sâmpietru

Sfântul Petru ca un sfânt,

Dete o ploaie cu vânt

Și ne culcă la pământ!

Sărbătoarea creștină din 29 iunie, zi de pomenire a Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel, este numită în popor simplu Sân-Petru (sau Sâmpietru). Sărbătoarea este precedată de o perioadă de post, postul Sâmpietrului, numit în trecut și Postul Cincizecimii datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli. Acest post „se ține pentru foamete, grindină și sănătate la oameni și la vite. În ziua dintâi a postului Sf. Petru și Pavel, româncele nu lucrează nimic în casă, deoarece în această zi cred că trec ‹‹Frumoasele›› care ar strâmba trupul femeii găsite lucrând. Tot în această zi, femeile leagă copilelor la grumaz usturoi sau pelin, sau le pun la tălpi aceste plante, ca trecând ‹‹Frumoasele›› să nu le poată face nimic. Prin unele părți din Țara Românească se crede că cine se scoală în fiecare zi din acest post ca să privească răsăritul constelațiunii Cloșca, nu va duce lipsă de nimica și-și va putea săvârși toate treburile.” (1)

 

 SFPP1.jpg?profile=RESIZE_710x

 

Sfântul Petru ocupă un loc important în credințele populare românești. Despre el se crede că „ține cheile raiului și numai el este în putere să primească în acest locaș de veșnică odihnă pe cei drepți”. Tot despre Sf. Petru credințele populare spun că „îl însoțește pe Dumnezeu la scaunul de judecată, dar adesea judecă și el singur, și mai ales pe bețivi, de la care a pătimit multe în călătoriile sale prin lume.” Dintre numerosele credințe și superstiții legate de sărbătoarea de Sâmpetru câteva au fost culese la începutul secolului trecut de etnologul Artur Gorovei și menționate în studiul „Credinți și superstiții ale poporului român” (editura „Librările Socec&Comp.” – 1915):

 

– „când cântă cucul, el cântă numai până aproape de Sf. Petru și apoi stâmpește de a mai cânta, că Sf. Petrea caută să-l prindă, căci cucul i-a furat calul lui Sf. Petrea”;

– „femeile măritate nu mănâncă mere până la Sf. Petru, când împart de sufletul morților”;

– „dacă va fulgera în ziua de Sf. Petru și Pavăl, nucile nu se vor lega, și vor rămânea tot cu muci”;

– „a doua și a treia zi după Sf. Petru o serbează sătenii, ca să fie feriți de zloată și grindină”;

– „despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru. și din cauză că au tăiat un bou și l-au mâncat s’au prefăcut în cuci”. (1)

 

Un alt mare etnolog român, Tudor Pamfile, inventaria de asemenea o suită de „datine și credinți” legate de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel:

 

– „cucul care a început să cânte la Buna-Vestire, cântă neîntrerupt, de îndată ce i s’a deslegat limba, până la Sân-Petru, când limba i se leagă din nou”;

– legendele românilor spuneau că în ziua de Sâmpetru cucul „se îneacă cu orz și de aceea nu mai poate cânta; în acea zi el se preface în uliu și rămâne astfel până la Bună-Vestirea din anul următor, când se preface din nou în cuc”;

– „dacă va tuna sau va fulgera în această zi, nucile nu vor prinde în anul acela miez, nu vor fecunda, ci vor rămânea sterpe, sau, cum se mai zice cu nuci, numindu-se fulgerate”;

– prin unele zone din Moldova (Tecuci) „în această zi se duc la biserică mere, zarzăre, colivă de grâu, iar cine are, și cât de puțină miere de faguri; după biserică, când iese preotul, femeile merg la cimitir; acolo preotul cetește morților, iar femeile bocesc și tămâiază”;

– „în această zi se împărțesc mere, adică se dau de pomană; nici o femeie nu trebuie să mănânce mere până în această zi, fără a face un mare păcat, fără a supăra pe morți; femeia măritată, dată la casa ei, trebuie să aibă grija morților ce i-au fost neamuri, și deci trebuie să păzească această zi”;

– în această zi de sărbătoare prin mai toate satele mai mari se țineau bâlciuri și iarmaroace; dintre acestea, cel mai renumit era „târgul ce se face la Găina”, în Munții Apuseni (citește și: „Căsătorii încheiate aproape de cer”);

– „prin unele părți din Țara Românescă, precum în jud. Muscel, a doua zi după Sf. Petru și Pavel, se serbează ‹‹Stoborul Sâmpietrului››, pentru pază de lupi și de pagube”. (2)

 

Surse:

 (1) Artur Gorovei -”Credinți și superstiții ale poporului român” - Editura „Librările Socec” – 1915;

(2) Tudor Pamfile - „Sărbătorile de vară la români” - Editura „Librările Socec&Comp., C. Sfetea” – 1910

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  •    

  • 6433505289?profile=RESIZE_710x

  • La mulți anu purtătorilor acestor nume!

  • MINUNAT MATERIAL 

  • Obiceiuri de Sânpetru. Ce trebuie să eviți să faci în această zi

    Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli (n.r. 29 iunie) este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară și marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

    Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți în aceeași zi, deoarece amândoi s-au săvârșit la Roma, din porunca împăratului Nero. Sf. Ap. Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sf. Ap. Pavel i s-a tăiat capul.

    Moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, potrivit Sinaxarului, au fost depuse împreună.

    Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare.

    În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit.

    Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia.

    Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.

    Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

    Înainte sau chiar pe 29 iunie, se țineau și Moșii de Sânpetru. Se dădeau de pomană colivă, miere, nuci, zarzăre, mere dulci și acre. Până la Sânpetru, femeile nu aveau voie să mănânce mere, iar femeile bătrâne trebuiau să aștepte până la Sântilie.

    In-haine-traditionale-n-drum-spre-biserica-pentru-dide.png?profile=RESIZE_710xFemeile care aveau copii morți dădeau pomană mere și abia după aceea aveau dezlegare să mănânce și ele aceste fructe.

    De asemenea, se mai povestește că, în această zi, de Sânpetru, pe la miezul nopții, cerul se va deschide și Sfântul Apostol Petru ar putea fi zărit, pentru o clipă, așezat în dreapta Tatălui.

    Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare, perioada secerișului, deoarece se zice că Sfântul Petru este patronul agriculturii și răspunzătorul de recolte. Acum este bun prilej pentru gospodari să calce ceapa și usturoiul, pentru a avea roade din belșug.

    Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel ne duce cu gândul și la licuricii ce luminează drumurile celor ce rătăcesc prin pădure, deoarece se crede că, atunci când Sânpetru plesnește din biciul său, ies scântei, care cad și se transformă pe pământ în licurici.

    Credințele de altădată ale străbunicilor noștri îi fereau pe aceștia de cele rele. Pentru aceasta, ei țineau în buzunare usturoi și pelin.

    mere-verzi-si-rosii.jpg?profile=RESIZE_710xSe spunea că Sfântul Petru se poate supăra pe cei ce nesocotesc această zi de sărbătoare și poate arunca tunete și grindină peste culturi. O superstiție spunea că nu este bine să se scuture merii înainte de 29 iunie, căci poate cădea cu grindina peste holde.

    Fetele de altădată se spălau cu apă atunci când cântau cocoșii în miez de noapte, pentru a nu li se înmulți pistruii.

    Femeile nu mâncau mere până în această zi, pentru a se feri de boli. Bătrânii povesteau nepoților cum cucii se transformă în șoimi în ziua de Sânpetru și revin la forma lor inițială abia în ziua Bunei Vestiri.
  • Doamne ajută poporul tău !

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->