Termenul de indiction (lat. indictio, gr. indiktion) denumește o perioadă de timp (de un număr de ani diferit la diferite epoci și locuri), folosit inițial spre sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. pentru a data ciclurile de impozite agricole și funciare din Egiptul roman sau legate de perioada plata soldei soldaților (indictiones). Către sfârșitul secolului al V-lea, folosirea indictionului se răspândise în toată Mediterana. Folosirea sa pe scară largă la acea vreme se reflectă încă în calendarul Bisericii.
Noțiuni de bază
În timp ce zilele și anii au fost numărați și au primit nume din vremuri imemoriale, cu denumiri și după reguli care s-au schimbat din când în când, împărțirea timpului în alte de perioade de timp a variat și ea de-a lungul anilor. Erele sau epocile, desemnând un număr de ani, au fost măsurate în funcție de diferite evenimente sau începând cu diferite momente. Între acestea, amintim măsurarea timpului bazată pe ciclul Olimpiadelor, cea pornind din momentul fondării Romei, cele bazate pe domnia diferiților monarhi (precum cea folosită până în zilele noastre în Japonia - erele Meiji, Showa etc), sau pornind de la facerea lumii ș.a.m.d. În cea mai mare parte a lumii, în zilele noastre numărarea anilor are ca punct de referință nașterea lui Hristos, însă această practică nu s-a răspândit decât la câteva secole după ce Cuviosul Dionisie Exiguul, un monah scit a stabilit, în anul 527, acest punct de referință.
În secolul al III-lea, în Imperiul Roman s-a răspândit împărțirea timpului în perioade de timp de mai mulți ani, numită Indiction. Când acesta a început să fie folosit, în jurul anului 287, desemna un ciclu de 5 ani. Către anul 314, a apărut ciclul indictionului de cincisprezece ani, răspândindu-se apoi, ca modalitate de măsurare a timpului, cam în aceeași perioadă în care Împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creștinismului calitatea de religio licita. Folosirea împărțirii timpului în indictioane pentru datarea documentelor a început pe la jumătatea secolului al IV-lea.
Nu se făcea distincția între un indiction și un altul, ci doar între anii din cadrul aceluiași indiction, astfel că pentru identificarea unui anumit indiction era nevoie de o trimitere la un alt eveniment specific. În plus, s-au răspândit mai multe moduri de a calcula indictioanele, între care cele mai răspândite au fost următoarele:
În Imperiul Roman de Răsărit se stabilește Indictionul grecesc sau constantinopolitan, prima zi a anului în cadrul Indictionului a fost stabilită inițial pentru data de 23 septembrie, data nașterii lui (Octavian) Augustus. Această dată a devenit și prima zi a anului bisericesc în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Către sfârșitul secolului al V-lea însă, începutul anului nou a fost mutat pe 1 septembrie, data la care începe anul bisericesc până în zilele noastre.
În Vest, Indictionul imperial sau occidental, 24 septembrie a fost adoptat ca marcând începutul anului, după cât se pare pe baza calculelor Venerabilului Beda.
Mai târziu, în secolul al IX-lea, în Occident a fost introdus Indictionul pontifical sau roman, în care anul începea la 25 decembrie sau 1 ianuarie.
Moduri de calcul
Anul Indictionului începe așadar la 1 septembrie, începutul anului bisericesc.
Un Indiction numără 15 ani, iar la sfârșitul acestei perioade începe un nou Indiction. Pentru a afla în ce an al Indictionului se găsește un an oarecare de după Hristos, trebuie să adăugăm 3 la anul respectiv, după care cifra rezultată se împarte la cincisprezece. Dacă rezultatul este fără rest, anul indictionului este 15. Dacă rezultatul este cu rest, cifra restului dă numărul anului indictionului.
Astfel, pentru a afla în ce an al indictionului este 2008, adăugăm 3 - 2008 + 3=2011, apoi împărțim rezultatul la 15: 2011/15=133, rest 1, prin urmare acesta este anul 1 al indictionului.
Prin urmare, formula de calcul este: (ANUL + 3) / 15 = X, rest A, unde A este numărul anului indictionului.
Semnificații pentru Biserică
Biserica sărbătorește începutul anului bisericesc, la începutul lui septembrie, mulțumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, rugându-se ca și următorul an să fie roditor. Apoi, Biserica amintește la 1 septembrie începutul predicării Domnului, ziua în care, intrând în sinagogă, a deschis cartea și a citit locul din prorocul Isaia în care se zice: "Duhul Domnului este peste Mine, Care M-a uns să binevestesc săracilor..." (Luca 4, 16-18)
-->
Răspunsuri