Noaptea farmecelor

Noaptea farmecelor

În credința populară noaptea care precede ziua Sfântului Andrei este considerată ca fiind una dintre cele mai prielnice perioade pentru practicarea farmecelor de dragoste. E noaptea în care se poate trece hotarul dintre lumea noastră și lumea celor nevăzute. E noaptea strigoilor și a lupilor: 
traditii-si-obiceiuri-de-sfantul-andrei-noaptea-farmecelor-cum-isi-pot-afla-fetele-viitorul-sot-133585.jpg?width=220Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
(Vasile Alecsandri – “Noaptea Sfântului Andrei”)
Tocmai pentru că urmează o noapte cu totul specială, o să vă ofer un fragment din capitolul dedicat nopții Sf. Andrei din volumul d-nei Julia Maria Cristea: “Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri…”:  “Noaptea de ajun precum și ziua de Sf. Andrei, se crede că este prielnică anumitor practici și farmece de dragoste. (…) Astfel, în unele localități, când fetele sosesc acasă de la Păzitul usturoiului, seamănă un cățel de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloș de aluat nedospit, denumit Colacul lui Andrei. După felul în care încolțește și crește acest usturoi, se fac pronosticuri de măritiș. Acest ritual este deosebit de variat, în funcție de regiunea unde se practică. În satele din Bucovina, ca să-și vadă ursitul, fetele își puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când se culcau, spuneau:
u9Y9aEk.jpg?width=220Voi, 41 de fire de grâu
Eu voi adormi
Și voi hodini
Dar eu mă rog lui Dumnezeu
Să-mi trimită îngerul meu
Să-mi arate pe ursitorul meu.
Cel care mi-e dat de Dumnezeu.
Un alt obicei este ca fetele nemăritate să meargă noaptea la fântână, cu lumânarea de Paște, pe care o aprind și o afundă cu ajutorul ciuturei spunând:
usturoi_sf_andrei.jpg?width=220
Sfinte Andrei
Scoate-i chipul în fața apei
Ca în vis să-l visez 
Ca aievea să-l văz!


Prin alte părți este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subțire ca o plăcintă, din făină de grâu, foarte sărată, denumita Turtuca lui Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apa ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul soț (Speranția).
 
Fetele mai ghicesc ursitul cu ajutorul stâlpilor din gard. Astfel, noaptea, pe întuneric, ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau lână roșie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul e drept și neted, viitorul soț va fi tânăr și frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt și noduros, soțul va fi bătrân și sărac, iar de va avea coaja groasă va fi bogat. Dacă parul este cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulți copii (Speranția).
 
Tot așa de frecvent este și ghicitul la oglindă. Fata de măritat se așază pe un scaun, având în față și în spate câte o oglindă, iar pe lateral patru lumânări aprinse și, se spune că, astfel își vede ursitul (Speranția). Fetele fac vrăji de ursită, vrăjind de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc, sau făcând farmece de răutate, care trebuie să se lipească de dușmani și de casele lor (Pamfile).”

Voi încheia și eu, asemeni d-nei Julia Maria Cristea în capitolul închinat nopții Sfântului Andrei din volumul “Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri…”, cu versurile înfricoșătoare ale Bardului de la Mircești: 
61604107.jpg?width=220Iată-l! Iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumini,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!
Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
(Vasile Alecsandri – “Noaptea Sfântului Andrei”)

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • b8b8furi82f79dfzg.jpg?profile=RESIZE_710x

  • 3wo1dev4dpp97pozg.jpg?profile=RESIZE_710x

  • Nu cred în farmece.Credinta adevarata ne tine departe de orice așa zisele farmece.Doamne ajuta!
  • Noaptea Sfântului Andrei

    Noaptea care precede ziua de 30 noiembrie – “zi de pomenire a Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel dintâi chemat” – este fără îndoiala una dintre cele mai importante din calendarul credințelor populare românești. Este o noapte vrăjită, în care fetele își pot visa ursitul, dar și un timp în care se crede că ies și umblă strigoii și în care lupii atacă gospodăriile.


    Noaptea strigoilor

    Conform credințelor străvechi românești, în noaptea de către Sf. Andrei, “strigoii fac hori pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu strășnicie până la cântatul cocoșilor”. Se crede de asemenea că “strigoii morți ies din morminte la Sf. Andrei, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adică cu strigoii oameni și se bat cu cociorbele, până cântă cocoșii”. Adeseori “strigoii trag și clopotele de la biserică”.




    Noaptea de Sf. Andrei este periculoasă și pentru oameni. Când strigoii morți nu au cu cine să se războiască, “se duc pe la casele oamenilor, unde cearcă să sugă sângele celor care au nenorocul să le cadă în mâini.” De aceea, pentru ca strigoii să nu se poată apropia de case, “oamenii mănâncă usturoi în această seară, se ung pe corp cu usturoi, sau numai pe frunte, în piept, în spate și pe la încheietura trupului. La casă se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea să intre sau să se uite în casă, făcându-și semnul crucii, și tot astfel urmează și la ușă și horn, pe unde deasemenea se crede că strigoii pot intra și ieși din casă”. Tot pentru a te feri de strigoi sau de duhurile rele care bântuie, “este bine ca’n această seară nimeni să nu-și măture casa, să nu lepede gunoiul și să nu-și facă lăutoare”. De asemenea, pentru că strigoii cer ajutorul lucrurilor din casă pentru a reuși să intre, toate vasele din casă (oale, strachine) “trebuie întoarse în această noapte cu susul în jos”. (cf. Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. - 1914) Deși usturoiul prin proprietățile sale magice poate să alunge strigoii, pentru a înfrunta pericolele aduse de “lumea duhurilor vătămătoare” cel mai la îndemână mijloc e acela de a-ți face cruce atunci când simți pericolul. Vasile Alecsandri ne sfătuiește în poezia „Noaptea Sfântului Andrei”:

    Zgomot trist în câmp răsună!
    Vin strigoii, se adună,
    Părăsind a lor sicrii.
    Voi, creștinelor popoare,
    Faceți cruci mântuitoare,
    Căci e noaptea-ngrozitoare,
    Noaptea Sfântului Andrei !

    Ziua lupului

     

    Ziua de Sf. Andrei - numită în popor și “Ziua lupului” - trebuie ”cinstită pretutindeni cu nelucru”. Nerespectarea acetei porunci poate aduce mari primejdii, atât pentru vitele din gospodărie, cât și pentru oameni. Pentru ca “să nu strice lupii vitele și mai ales oile și caprele”, prin Bucovina era obiceiul ca gospodarii să facă “o cruce de ceară și să o lipească la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, și anume la cornul din dreapta”. De asemenea, în această zi “femeile se feresc a toarce, ca să nu toarcă lupii la casă. Tot pentru ca lupii să nu vină, aproape pretutindeni în această zi nu se mătură, se lasă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană, nu se dă nimic cu împrumut”. (cf. Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp.- 1914)

    Noaptea ursitului

     

    Încă din vremuri străvechi, fetele de măritat obișnuiau ca în noaptea care precede ziua de Sf. Andrei să practice ritualuri magice menite să le dezvăluie chipul ursitului. În această noapte “cu busuioc de la popă se culcă fetele sub perină ca să viseze pe ursit ”. De asemenea, “sara, înainte de Sf. Andrei, se strâng mai multe fete și fac niște boțurele de aluat sau mămăligă cu unt sau oloi, însemnându-se care a cui sunt, și apoi se lasă în casă mâța casei și a căror boțurele le manâncă, acele fete se crede că se vor mărita în acel an”. (cf. Artur Gorovei – “Credințe și superstiții ale poporului român” – Librăriile Leipzig - 1915) “Prin alte părți, fetele merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de Paști și o afundă cu ajutorul ciuturei sau lumânăricii până când se luminează bine fața apei. Când a ajuns lumânarea acolo, fata zice:

     

    Sfinte Andrei,

    Scoate-i chipul în fața apei,

    Ca în vis să-l visez,

    Ca aievea să-l văz !

    Atunci apa din fântână se tulbură și fata vede – se spune – chipul ursitului ei”.



    Un alt obicei era acela ca fetele să iasă legate la ochi afară din casă și să meargă să pună mâna pe un par din gard. De la acel par numărau nouă pari și pe al nouălea îl însemnau cu un fir roșu. A doua zi dimineață se duceau să vadă cum arată parul însemnat. “Dacă parul legat va avea coaja groasă, ursitul va fi bogat. Dacă parul va fi scurt și noduros, viitorul bărbat va fi bătrân și sărac. Dacă parul va avea mai multe crăci, ursitul va fi văduv, având și copii”. Prin Bucovina, ca să-și viseze ursitul, fetele își puneau sub pernă, în noaptea dinspre Sf. Andrei, 41 de fire de grâu și îl descântau în chipul următor:

    “ Voi 41 de fire de grâu,

    Eu voi adormi

    Și voi hodini,

    Dar eu mă rog lui Dumnezeu,

    Să-mi trimită pe îngerul meu,

    Să-mi arate pe ursitorul meu,

    Ce mi-i dat de Dumnezeu!

    Fetele credeau că astfel își vor cunoaște ursitul, care urma să li se arate în vis. (cf. Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. - 1914)

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->