Ziua de luni - lunea în superstiții și tradiții românesti
În superstiţiile, credinţele şi tradiţiile româneşti ziua de luni este favorabilă unor noi începuturi, lansării în iniţiative, în noi activităţi. Ceea ce se întâmplă lunea, rău sau bun, tindea să îşi pună amprenta asupra întregii săptămâni. Tocmai de aceea, oamenii aveau mare grijă la ceea ce făceau în această zi, se supuneau unor ritualuri stricte care le asigurau norocul, sănătatea, fericirea, bunăstarea.
La români, lunea era ziua cea mai curată, când se începea totul, spre deosebire de marţi ori sâmbătă, zile de rău augur pentru demararea unor acţiuni sau proiecte. Întrucât era atât de importantă, era considerată şi cea mai grea zi din săptămână ! Ceea ce se pornea luni era sortit să aibă rezultate bune, să fie spornic şi trainic. Aşa cum îţi mergea lunea, aşa-ţi mergea toată săptămâna. Norocul său ghinionul din lunea dintâi a lunii te urmărea întreaga lună ! Oricum, nu era bine să pleci la drum în această zi. Pe de altă parte, o ploaie începută luni nu se termină toată săptămâna !
Probabil că tradiţia cea mai propagată până în zilele noastre este cea că lunea nu trebuie să dai bani, ci numai să primeşti. Se spunea că evreii nu dădeau ceva pe datorie în ziua asta până nu primeau mai înainte nişte bani. Dacă reuşeai să obţii bani cu împrumut, ca să-ţi meargă bine, era recomandat să-i înapoiezi sâmbăta.
Superstiţii şi tradiţii romaneşti despre ziua de luni
De altfel, potrivit foclorului românesc, în ziua de luni nu este bine să dai nimic din casă, că nu cumva să ajungi să dai toată săptămâna, ca să nu ţi se fure sporul şi norocul din gospodărie în decursul întregii săptămâni.
Nu era indicat să se dea frupt din casă, sare, făină, borş, aluat dospit, gaz, usturoi, foc, cenuşă, să-ţi tai unghiile. Nu era auspicios nici măcar să dai afară gunoiul din casă !
Era, de asemeni, recomandat ca într-o astfel de zi să-ţi stăpâneşti nervii, impulsivitatea, să nu te cerţi ori să te iei la sfadă, ca să nu dedai acestor tendinţe negative toată săptămâna.
Trebuia să ai mare grijă pe cine primeşti în casă ! Un oaspete norocos îţi înlesnea o săptămână plină de evenimente plăcute, fericite, pe când unul cu ghinion ameninţa gospodăria cu sărăcie şi foamete.
Postul ţinut lunea îţi făgăduia sănătate, viaţă îndelungată, vindecarea bolilor. În Moldova, preotul obişnuia să viziteze casele în fiecare luni pentru a le stropi cu agheazmă. Orice sărbătoare religioasă, cât de mică, picată lunea, trebuia să fie respectată cu sfinţenie, inclusiv prin oprirea din muncă. Puteai lucra totuşi pe afară, dar în niciun caz în casă !
În superstiţiile româneşti exista şi Sfântul Luni, purtător al cheilor raiului, cel dintâi sfânt cu care aveai de a face după moarte, care te întreba dacă i-a cinstit, postit ziua. Sarcina lui principală era să călăuzească sufletele celor morţi (vreme de şase săptămâni) până la ceruri şi să le aşeze în locurile potrivite lor.
Luni/lunea în superstiţiile lumii
În judeţul Neamţ, se credea că ziua de luni este a sfinţilor îngeri. Postul ţinut în această zi îi făcea pe Sfinţii Mihail şi Gavril să-ţi ia sufletul cu milă după moarte, şi nu cu mânie. În Bucovina, femeile fără copii aveau credinţa că îi pot avea dacă postesc lunea. În Vâlcea, se spunea că îngroparea unui mort lunea atrăgea moartea către rudele rămase în viaţă. În regiunea Tecuciului, copilul născut într-o zi de luni era considerat a fi norocos şi menit unei vieţi lungi.
În unele regiuni româneşti, lunea era o zi consacrată morţilor, în care ei vedeau tot ce facem pe pământ şi se înfruptau din bucăţele pe care le aveam pe masă.
În ziua de luni nu era de bun augur să te speli pe cap, mai ales cu apa rămasă în vase de duminică. Flăcăul care se îmbăia lunea riscă să nu se însoare vreodată.
Lunea nu se luau ouăle din cuibar, astfel încât găinile să continue să se ouă în acel loc.
Pe de altă parte, pânză pentru albituri se croia luni, pentru că cel care le purta să aibă viaţă îndelungată.
Se obişnuia, totodată, să se facă înţărcarea copiilor în ziua de luni.
Surse:
- Artur Gorovei: Credinti și superstiții ale poporului român
- Elena Niculiță-Voronca: Datinile și credințele poporului român
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român
-->
Răspunsuri