Cum se-nfoaie-ntre găini,
Ba trece şi la vecini
Sărind ţanţoş cel pârleaz,
Din pridvor un aragaz
Privea cu jind la cocoş.
Văzându-l mereu voios
În sinea lui îşi zicea:
Eu proţăpit în podea,
Iară el zburdă hai-hui,
Nu este drept, nu-i şi nu-i...
Eh, aragazu-şi mai zise,
Ba se pare că-şi propuse
Cerdacul să părăsească,
Teleleu să mi-o pornească
Cu-ntâia ocazie
Şi să dea o razie
Măcar până la fântână.
- Neică, nu îţi e de-a bună?
Îl luă la ferecat
Un burete nespălat.
- Stai pe locul tău, cuminte,
Nu mai visa la plăcinte!
- N-ăi citi gânduri, fârtate?
- Ei, află, chiar că se poate,
Pe-a ta faţă am citit.
Acuma te-ai dumirit?
Vezi de treabă, stai pe loc,
Şi cinsteşte-aşa noroc!
Dacă nu te potoleşti,
S-ar putea chiar s-o păţeşti!
Mai aşteaptă olecuţă!
- N-ăi fi oracol, leicuţă!?
Se bosumflă aragaz
Şi-ncepu să scuipe gaz,
După bunu-i obicei.
Însă ce să fie, ce-i?
Nu trecu o lună, hei,
De la astă sfadă mare
Şi ce să vezi, coana mare
Prinse cocoş de cotoi
Şi-l azvârli-ntr-un oloi.
Apa în clocot fierbea,
Aburi pe nări că scotea,
Iar cocoşul tăcea mâlc.
(Priceput-aţi, sigur, tâlc!)
Ba ajunse şi-n tigaie...
- Ei, cum este, bade Laie?
Sări buretele-n sus,
Dacă te-ai fi lăsat dus,
Şi de nu mă ascultai,
Acuş iată cum jucai!
Aşa că bine-ai făcut!
De-acuma eu am tăcut.
- C-o fi laie, că bălaie,
Ia’ nu mai cobii, potaie!
Se sumeţi aragaz,
Bine că eşti tu mai breaz!
Nicicum n-admise greşeală,
Ba mări focul sub oală,
Uite-aşa de-al dracului,
Cum stă bine omului.
Morala:
Unul cumpără, alt’ vinde,
Unde n-ajungi, nu te-ntinde !
Pleci urechea la cai verzi,
S-ar putea chiar să-i şi vezi!
-->
Răspunsuri