Bătătorit de umbre și himere,
Mușcat de agitație-n fiecare zi,
Golit de viață, în durere
Îți sfâși echilibrul orice-ar fi.
Nu stai nepăsător în citadelă
Chiar de ești apăsat de idioți.
Tacit, tu muști din viața lor tembelă
Și ne-ngrozești mereu pe toți.
Draconic tu zâmbești la semafor
Când roșul ți se-așterne pe obraz,
Nu-ți pasă de nenorocirea lor
Și chiar de moarte tu faci haz.
Asfaltule, ce pot să-ți ofer
Pentru-a pleca din calea noastră agitată?
Nu te mai vreau pe pământ, ci-n cer
Să fi amfitrionul raiului la poartă.
-->
Răspunsuri