Mă fraţâlor, asta mi-e crucea! Dacă nu v-oi spune adevărul, nu sânt eu ăla. Dreacu’ n-avu ce lucra, şi în loc să stau acas’ de Paşti ca tot omu’, plecai la cuscru. Ce-mi zâsăi io, să nu fie şi el sângur, vorba ăluia, că după obiceiul din ultima vreme, cuscra plecă la copii în Spania. Se arâneşte şi omu’cum poate. Pune, Veto, zâc, ouă, cozonac, sarmale, carne de miel, că nu să face să mă duc cu mâna goală la aşa zî mare. Mă mânca grija lui, auz’!? Da’ ce-mi fu dat să văd, n-oi uita câte zilişoare-oi măi avea!
Da, că nici nu intrai bine-n casă, da’ ce zâc eu, din curte duhni tăbău’! Să vedea că nu e mână de fomeie la casă. Avu grijă cuscra de plecă până-n post, ca nu cumva să facă mare curăţenie. Fâsc-fâsc, cu mătura şi-o-ntinsă, necum să mai văruie ca toţi oaminii, să şteargă geamurile, să spele. Nu...
Mă cuscre, zâc, îţi pare lucru curat plecarea asta? Nu ştiu, zău, să pleci de-acas’ la aşa o sărbătoare, mie, drept să-ţi spun, nu-mi miroase- a bine! Nici mie, zâce, da’ ce pot să fac!? Zî-i fomeie şi pace! Mare minune de să mai întoarce! Îu, Doamne, ia-mă, cum aşa? Aşa bine, zâce. Mi-a dat de-nţăles că vine la cules. La care cules, Doamne, iartă-mă, nu-mi ţânui io gura!? Ce să culeagă? Mărăcinii de pe arie? Ca să culegi, trebuie mai întâi să ari, să sameni, nu!? Să prăşeşti, să sapi, da’ cuscra are, dupe cum să vede, alte socoteli, şi cuscru n-are ce să face. În strună i-a cântat, acuma n-are decât să joace.
Să bucură săracu’ de el de venirea mea, da’ eu plecai, vă spui cu mâna pe inimă, ca din puşcă, auz’! Nu de alta, da’ nu să făcea să nu vă zâc şi ’mneavoastră, cum e obiceiul creştinesc: „Cristos a înviat!” şi să vă urez „Paşte fericit dimpreună cu cei dragi!”
Să fiţi iubiţi! Şi la bună vedere!
04.04.2017
-->
Răspunsuri