Toni ar fi băiat bun,
Are însă un nărav,
Zi de zi mi se trozneşte,
Iar a doua zi, chirnav,
Coboară degrabă-n beci
Să-şi aducă murătură,
Şi cum totu-n jur se-nvârte,
Iar o dă pe băutură ;
Uitând pentru ce-a venit,
Ia un ţoi de vişinată,
Deh, fuse mai la-ndemână,
Îl şi dă pe gât îndată ;
Şi-afumat, aşa, năuc,
Umblă chiaun ziua-ntreagă,
În zadar îşi pune-ambâţ,
Două în tei nici că leagă ;
Uneori când se trezeşte,
Îl ia la refec nevastă,
Încât cugetă ades :
« În cas’ mi-am luat năpastă,
Acum de-aş fi singurel,
Mi-aş putea face de cap,
Cea muiere: Bum! Bum! Bum!
Nu m-ar mai bate la cap ! »
Şi tot astfel reflectând,
Bău ţoiuri... nouă’j’nouă,
Şi-nghiţind în sec venin,
De-o vreme-i ninge şi-i plouă...
Dar Mărie,-n legea ei,
Nici că-i pasă de bărbat,
Lună, bec păstrează casă,
Îţi prinzi minte cu om beat!?
22.10.2018
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri