Mă fraţâlor, vă spui una, da’ să rămâie între noi, că dacă află Veta, nu mai mănânc cald o săptămână, da’ ce zâc eu, o lună, la cât e de otrăvită. Şi pe bună dreptate este...
Păi da, că nu mă puie dreacu’ şi aşa, pe primăvară, păn-a-ncepe muncile, ştii, zâc: Hai Veto, nu mergi la Calafat!? Da’ ea sări ca arsă: Scaloiu-n mijlocu’ casii şi îmi arde de plimbare!? Vrei să mă prindă Rusaliile cu războiu’ netermenat! Ho, că nu dau turcii, încercai io s-o potolesc, dacă nu mergi, nu mergi! Nu să face gaură-n cer! Ba să face, zâce, să face! Că ai, n-ai treabă, o ţâi una-doaoă la Calumflat! Ia’ fă bine, zâce, şi adu-mi nişte marame. Marame, ce-s ălea? fac io pe prostu. Da’ nu ţâne, nu, ştie ce are-n bătătură! Ei, sigur că le văzuşi când măi fusăşi, şi chiar le văzui, da’ cin’ le băgă-n samă!? Lucruri fimeieşti...
Cum-necum, ajunsăi şi neavând altă treabă – marama putea s-aştepte!- îmi potoli foamea cu freo zece mititei şi şase beri - măsura mea- şi o luai prin magazâne. Întrebai colo, întrebai dincolo, până mă lăsai, auz’, mă lăsai!... Da’ nu’ş’ce-mi dete-n gând ideea (de nu mi-ar fi dat!) şi intrai în bazar. Să mai treacă timpu’, zâc... Şi unde nu văzui, mă fraţâlor, chiar la intrare, comanda Vetii. Marame mari, frumoase de-ţi loau ochii, nu alta! Verde cu galben şi nişte scânteioare roşii ici-colea, o frumuseţe, ce mai! Ei, avu dreptate Veta, avu, îmi zâsăi. Şi unde nu mă pusă dreacu’ şi-i cumpărai zece bucăţi ca să-i ajungă, ştii cum e, mai bine să rămâie decât să n-ajungă! Şi de bucurie că-i făcui pe plac, ajunsăi acas’ cât ai zâce peşte, de să şi spărie când mă văzu. Ştia că otobuzu’ e la unu, iar io la doişpe mă-nfăţişai bucuros înaintea ei. Mă luă Nică a lu’ Murtaza cu maşina. Cum mă văzu, zâce: Nea Mărine, acas’!? Ştii, îi mai cioplesc una-alta, ne ajutăm ca oaminii. Acasă, zâc! Atunci al meu eşti!
Mai bine de n-ajungeam, auz’!? Ce fu la gura Vetii când văzu cu ce o procopsâi, nici că pot să vă spui! Albie de porci mă făcu! Da’ eu tăcui şi tac şi-acuma, ca peştele-n baltă tac. Bine, mă, zâce, alte marame nu găsâşi în tot târgu’!? În de-alde ăştia mă vezi tu îmbrăcată pe mine!? Şi îi dedei dreptate! Păi eu sânt ţâgancă, mă!? Dacă ăştia îmi săriră în ochi!? Atunci, sări-ţ-ar ochii, zâce. Rupsăşi gura târgului, ptiu! O dată te rugai şi io ceva şi s-aleasă prau’! Mă duc şi le şchimb, dedei io să mă apăr! Dreacu’ ţî le măi şchimbă! Las’ că le-oi da Pirandei, că ne mai ajută cu câte ceva pin curte, zâce. Bine te gândişi, zâc! Bine, pe dreacu’, sări ea. Tu trebui’ trimis dupe moarte, că văd că eşti de-al bun. Aduci la iuţală, cai verzi pe pereţi aduci!
Mi-o loai pe cocoaşă!? Mi-o loai! Nu puteam io să-mi văd de treabă? Dreacu’ o mai întreba-o de vorbă de-acu-nainte! Mă duc şi-mi fac trebile, iar dacă-i trece prin cap să mai dea freo comandă, ceva, o să fac pe surdu’, pe surdu o să fac! Da’ cre’că şi ei îi fu de învăţătură! Unde-mi fu capu’ să m-amestic în treburi fimeieşti!? Plecat cu sorcova? De bună samă, plecat!
Să fiţi iubiţi! Şi la bună vedere!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri