Moartea crestinului
Hei, omul vru să moară creştineşte
grijit şi spovedit... cum se cuvine...
Să-şi dea cu sârg şi ultima suflare.
În preacinstirea sferelor divine.
Porni grăbit feciorul la biserici...
Zadarnic la icoane se rugă,
Căci se apropia mai mult sfârşitul
Ttaălui pământesc. La trup slăbea.
Îl ţintuise-o suferinţă mare
Şi-n suflet slujnic parcă îl ţinea
Şi şi-ar fi dat şi ultima suflare,
Dar timp pentru aceasta mai era.
Porni fecioru-n grabă către casă
Cu preotul în patrafir gătit
Şi pregătit pios de toate cele...
De taxă, nici măcar n-a amintit.
Nici că s-ar ţine mortul la capelă,
Nici că ar fi dator cu cotizaţii...
Uitase sfântul astăzi toate-acestea
(Era lumesc a-şi ajuta confraţii).
La capul suferindului spre moarte
Ajunse popa. Şi citi vârtos...
Dădu şi pilde de la învăţaţii
Ce timpul vieţii-l rostuiau frumos.
Făcea mătănii, rugi, citi din carte,
Adică tot ce-i creştinesc şi sfânt,
Ca "omul" meu să plece fără teamă,
Cu gânduri bune, de pe-acest pământ.
Din cupa de argint, Sfinţitul Sânge
Al lui Hristos, în lacrimi se scurgea,
Aşa cum viaţa omului se scurge.
Deci prinsea-l griji Sfinţia Sa.
Şi-atunci fiindu-i cea din urmă clipă
Îşi dete omul ultima suflare,
Dar prinse omul fără rea-voinţă,
Ah, linguriţa popii din dotare.
Na! Ce să faci?! Zadarnic rugăminte!
Zadarnic aminti ameninţări-
Mortul stătea cu linguriţa-n gură,
Iar popa pe spinare cu fiori.
Şi zise-atunci ca dintr-o întâmplare:
- Ţi-aduci aminte, taică, de Frusina?!
Am prins-o într-o noapte cu vicarul.
Ce fericiţi erau, bătu-i-ar vina!
....................................................
La vestea asta cum să stai departe?!
Mortul căscă uimit... Şi popa-şi luă
Lingura de argint. Şi-ntâia oară
Îl şi făcu vicarul fericit.
Căci linguriţa (TREBUI SĂ SE ŞTIE)
Era luată, vezi, pe inventar.
.......................................................
(Maestre, mă gândesem astă noapte
Că nu era o pagubă prea mare
Să plece-n alte lumi cu cele sfinte ...
La vămi plăteşte taxe, osanale,
Impozit loc de veci, capelă, cruce
Şi clopotar, poemni şi toate cele)
De unde are-atâţia bani maestre?!
Te miri de ce-a ajuns oase şi piele?!
Şi-apoi ăl mort cu... cuiul lui Pepelea
Bătut de jos în sus, tot l-a-ngropat.
De ce atunci atâta tavertură?!
Aşa a fost să fie! S-a-ntâmplat.
Că înghiţise omul linguriţa,
Cu ce era el, bietul, vinovat?!
Zâmbiţi vă rog! Să vină ziua dară!
Cu-n zâmbet! Precum noaptea s-a lăsat,
Zâmbeşte şi mata. nene Vanghele
Fiindcă povestea asta ţi-am suflat...
-->
Răspunsuri