Ce pot să fac?
Mă pișcă mucul de țigară
Aruncat în fața mea, dar tac.
Și atâta urină deversată fără sfială...
Obrazul meu julit, pătat
Le-arată buca celor care
Cred că-s coșul lor de gunoi. Păcat!
Să-i mai numești oameni oare?
Nu mai rezist!
Un accident. Doi morți și sânge...
Să plâng nu pot, privesc doar trist,
Dar sufletul din mine urlă: Ajunge!
Altă mașină se-agață-n fosta plombă.
Se așterne astfel hazul vizual,
Și încercând să demareze-n trombă
Face doar fum și zgomot infernal.
Eu, strada din orașul X, mă consolez
Gândindu-mă la autostrăzi și soarta lor,
Dar solicit tratament și chiar visez
Să ajung la un psihiatru al oamenilor.
De ce? Nu-ncape vorbă, este clar:
Vreau demnitate, ordine, nu harababură.
Eu sunt statornică, nu sunt hoinar,
Dar lupt și eu cum pot... fără cianură.
-->
Răspunsuri