Mergând pe drum hopa-hopa,
De gard ţinându-se popa,
La vecina se opreşte
Să-i ducă la cină peşte,
Că, deh, este văduvioră
Singură şi pustioară,
Şi tare nemângâiată,
Că demult nu-i sărutată;
Şi-apoi, chit că-i gură mare,
Ţuica sa e bună tare...
Dar pop-al nost’, fiind blană,
Se-mpiedică în sutană
Cât pe ce să cadă-n nas...
Venea de la parastas,
Unde se dresese bine,
Dar suratele haine,
Dacă-l văzură pe jos:
- Părinte, ochii ţi-ai scos?
Haide, spune ce-ai păţit?
Nu cumva rău te-ai lovit?
Auzind gălăvăţală,
Văduva ieşi în sală:
- Ptiu! Da’, măre, ce-i, Ileană?
- Iaca, dracul în sutană!
Dar cum se lăsa de seară,
Şi nu vedea ce-i afară;
De larmă contrariată,
Îndat-ajunse la poartă.
- Vai de păcatele mele,
’Mneata erai, părinţele?
Ce cauţi noaptea prin sat?
-Nu vezi că-i turtă de beat?
-Poa’ să fie, nu zic ba,
Numa’ nu la poarta mea!
Ce-o să zică preoteasă?
-Dacă tu eşti mai frumoasă...!
Se încumetă a spune
Ilinca-n efuziune...
Palmă după capul ei,
De-n faţă-i văzu scântei
Ca un trăsnet a picat.
Văduva s-a... răzbunat.
-Precum bine l-aţi adus,
Luaţi-l acum pe sus!
Mai zise ea furioasă
Şi iute intră în casă,
Lăsând vecine să-l tragă
Şi ce făcut-au să dreagă.
Slabe, însă, de cerbice,
Încearcă-n van să-l ridice,
Aşa că-l lasă plocon
Văduvei cu parapon.
Şi din om în om dau gură
Să facă rost de-o trăsură,
Spre-a-l duce balot acasă,
La cucoana preoteasă;
Desigur, la ţesălat,
Cum ştie întregul nat...
Că dimineaţa mahmur
Popa se trage pe cur
Şi nu ştie ce-i cu el;
O fi de la zăibărel?
Se întreabă deseori,
Dar zadarnic trage sfori,
Nicicum nu poate afla,
Mută este mahala;
Enoriaşi credincioşi,
Oameni simpli şi sfioşi,
Sunt discreţi, gura cusută,
Că preoteasa cea slută
E tare pârdalnică
Şi din fire straşnică,
Ba mai mult, poartă ranchiună,
Şi-una-două se răzbună.
Aşa c-al nostru părinte
Cugetă la... cele sfinte.
-->
Răspunsuri
FELICITĂRI!