Mă fraţâlor, cum vă spusăi, a dat boleşniţa-n porci, şi cum făcu, cum dreasă, ajunsă şi la noi. Păi să putea!?... Ei, Veto, fata tatii, zâc, pe ei! Aveam freo trei godaci, ştii, că unu’ era a lu’ naşu’ Pantelică. Aşa, fine, zâsă di colo naşa Reta, unde cresc doi, creşte şi-al de-al treilea! E drept, că-i mai aduce muierii câte-un metru-doi de stambă vara. Da’ cum mă auzî Veta, parcă o arsăi cu fieru’, cu fieru’ parc-o arsăi: Îu, Doamne ia-mă, de-acuma? Şi ce s-aştepţ’, zâc, să ţâ-i ridice din bătătură? Da’ abia e sectembrie, o ţânu pe-a ei, de mă făcu, mă fraţâlor, să-i fac pe plac. Îi făcui, ce mai... Şi nu ne pomenirăm, mânca-v-aş ochii, aşa, la freo săptămână, cu ei călare pe noi? Porcii, şi mai multe nu! N-avem, sări Veta, că între timp le şchimbasăm locu’, ştii. Îi băgasăm într-o covercă tomite la arie, de le duceam de mâncare când eu, când ea, sara pe întuneric să nu ne vadă nima. Cum e lumea a dreacu’, una-două te cântă. Da’ ce crez’ că ne mearsă? Ăştia erau informaţ’. Scoateţi-i de unde i-aţ’ ascuns, că de nu, puşcăria vă mănâncă! Plătiţi amendă, zâsă altu’, când o văzu pe Veta verde-albastră. Ce amendă, sări ea, furioasă de-acuma, că noi n-am făcut nimica-nimicuţa! Taci, fă, dreacu’, îi zâsăi eu printre dinţ’, mai încet, aşa, să n-audă autorităţile. Da’ ce crez’ că ne mearsă? Nu... Începură să cotrobăie peste tot. Dacă intrară şi peste a bătârnă în closet, ce mai vreţi!? Scoateţi-i, zâce, că nu plecăm de-aci până nu plătiţi! Ce să plătesc? zâc io. Mă năcăjisăm, ştii. Dacă nu-i aveţ’ aci, aduceţi-i de unde i-aţi dus! Noi? sări Veta. Să-i sară ochii ăluia care minte, n-avem nici sămânţă de porc! Dacă n-avem, n-avem, zâsăi şi io, aşa, într-o doară, s-o prinde, nu s-o prinde. I-am vândut când am auzât de năcazu’ ăsta, dacă-ţ’ spui că i-am vândut. Pe mult, pe puţân, n-am măi ţânut cont!
Şi iote-aşa, mă fraţâlor, se mai suciră, se mai învârtiră, şi dacă văzură că nu scot nimica di la noi, plecară. Da’ venim şi mâine, înţăles!? Noi atâta aşteptarăm. Când să însără un pic, adusărăm porcii, îi tăiarăm aşa, pe şestache, numai noi amândoi, şi în noaptea aia îi şi băgarăm la untură. Îi păpuşirăm număidecât. Pe al naşului aparte, să înţălege! Iar până la ziuă umplurăm şi maţăle şi făcurăm şi cârnaţii. De-acuma pot să poftească! Păi cu olteanu’ te pui!?
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri