Televizorul şi dulapul

Dacă n-ați mai auzit,
Ei, aflați, că l-am găsit
Pe dulapul vorbitor
Chiar la mine-n dormitor...

Căutând motiv de sfadă,
Televizorului nadă
Aruncă o vorbă-n vânt:
- Nu mi te ţii de cuvânt,
Zi, noapte, boscorodeşti,
O clipă nu ne slăbeşti!
Doar tu pricepi ce vorbeşti!
Pe pereţi înşiri cai verzi,
Judeci toate, cin’te crezi?
Chiar nimic nu îţi convine,
M-ai alăuzit, vecine,
Zău aşa, n-ai nicio treabă?
- Cin’ de vorbă te întreabă?
Sări-n sus televizorul,
Ba chiar mărindu-şi sonorul,
Nici că-l mai băgă în seamă
Pe vecinul soarbe - zamă.

Dar de la un timp dulap,
Tot chitind să-i dea de cap,
Iată că se pricopsi
C-o idee şi mai şi ;
Uitându-se pe un ochi:
- Ptiu! Nu-ţi fie de deochi!
Da’ frumos mai eşti, jupâne!
- Asta poţi să mi-o spui mâine,
Azi nu vezi că-s ocupat?
Ia’ uite, neobrăzat,
Stai în loc, decât priveşti
Şi nimic nu-nchipuieşti.
- Haide, că eşti un netot,
Şi dacă stau şi socot,
Te crezi mare poliglot!
Cum de-am prins hora cu tine!?
Ascultă aci, vecine,
Crezi că nu am niciun rol?
Bluze, fuste, camizol,
Tricouri, ciorapi, jachete,
Eu le sunt casă, proclete,
Iar când o veni stăpân,
Află că am să te spun!
- Ce-i cu-atâta gălăgie?
Sări din cui pălărie,
Nu pot un ochi să închid,
Acu’ vă trântesc de zid!
- Chiar aşa, se zburli şapcă,
Din zori şi până la toacă
Turuiţi fără de rost,
La voi nu s-a lăsat post?

Ei, şi-n astă zarvă mare,
Iacă intră coana mare
În mână c-un măturoi...
- Praful s-alege de noi!
Apuc-a zice cuier,
Ce nu e de azi, de ieri...
Şi nici una şi nici două,
Butonând un canal, nouă,
Televizorul opreşte...

- Pas’ acu’ de mai vorbeşte,
Fie şi pe păsăreşte!
Apuc-a zice dulap,
Iar televizor – harap
De acuma tace mâlc.
Priceput-aţi, sigur, tâlc.

Morala:

Vorba lungă – i sărăcie,
Iar de nu ştii când să taci,
Îţi primeşti curând simbrie:
Pe spinare sfânt gârbaci.

Clubul Veseliei

Televizorul şi dulapul

Răspunsuri