Toni ar fi băiat bun,
Are însă un nărav,
Zi de zi el se trozneşte,
Iar a doua zi, chirnav,
Coboară degrabă-n beci
Să-şi aducă murătură,
Şi cum totu-n jur se-nvârte,
Iar o dă pe băutură...
Uitând pentru ce-a venit,
Ia un ţoi de vişinată...
De, fuse mai la-ndemână,
Îl şi dă pe gât îndată ;
Şi aşa, chiaun, năuc,
Umblă lelea ziua-ntreagă,
În zadar îşi pune-ambâţ,
În tei două nici că leagă ;
Uneori, când se trezeşte,
Îl ia la refec nevastă,
Încât cugetă pe sec :
« În cas’ mi-am luat năpastă,
De-aş fi singurel acum,
Mi-aş putea face de cap,
Cea muiere: bum, bum, bum,
Nu m-ar mai bate la cap ! »
Şi tot astfel reflectând,
Goli ţoiuri nouă’j’nouă,
Încât vă-ntreb eu acum :
« Vă place de Toni vouă ? »
-->
Răspunsuri