Dacă intr-o organizaţie strategia organizaţională promovată de top management merge pe ideea diferenţierii interne între departamentele reprezentative ale organizaţiei, criteriul „omogenitatea vestimentaţiei" (în sensul de omogenitate stratificată) devine foarte important. Acesta se traduce prin vestimentaţii diferite pentru angajaţii unor departamente diferite.
De asemenea, în cazul în care strategia vizează diferenţierea organizaţiei faţă de alte organizaţii concurente, criteriul „evidenţiere prin vestimentaţie" primează. Aceste dimensiuni ale vestimentaţiei în organizaţii pot fi observate şi în viaţa de zi cu zi.
Băncile, companiile multinaţionale optează, atăt în interior, căt şi în exterior, pentru vestimentaţii specifice, care să permită pe de o parte o mai bună definire a rolurilor in interior, iar pe de altă parte - o mai bună diferenţiere a organizaţiei lor în exterior. De aceea, regulamentele de ordine interioară din cadrul acestor tipuri de organizaţii includ şi norme clare în ceea ce priveşte vestimentaţia angajaţilor din cadrul diferitelor departamente.
Companiile de asigurări tratau cu mare seriozitate codul vestimentar, culorile admise de acestea fiind numai negru, bleumarin şi gri inchis. In plus, manşeta cămăţii trebuia să iasă din mâneca hainei de la costum nu mai mult de doi centimetri, parfumul trebuia să fie puţin sau neutru, machiajul discret, fără decolteu sau fustă scurtă, fără încălăţri decupate, nici măcar vara.Ciorapii de mătase erau însă obligatorii inclusiv vara, iar bărbaţii nu aveau voie cu barbă sau mustaţă, cu părul lung sau femeile cu părul prea scurt. Coafura trebuia să fie aranjată, fără gel, fără culori stridente de păr. De atunci, lumea s-a mai schimbat, iar mediile corporatiste au devenit mai puţin rigide şi mai colorate. Cu toate acestea, s-au pastrat câteva reguli.
Nu trebuiesc purtate urmatoarele:
- haine rupte sau şifonate;
- haine foarte largi sau foarte mulate;
- pantaloni scurţi sau fuste mini;
- pantaloni cu talie foarte joasă, şepci.
Deţinătorul unei companii de consultanţă fiscală afirmă că e mult mai simplu să te îmbraci relaxat şi să treci peste barierele stricte ale codului vestimentar din mediul de afaceri. Conventiile tradiţionale sunt în continuă schimbare şi cererile din ultima vreme sunt să renunţăm la prea multa sobrietate
Specialisti din HR susţin că imaginea contează foarte mult şi mai ales mesajul transmis de codul nostru vestimentar de la birou. Nu este vorba însă despre a te imbraca ca să
araţi bine, ci de a construi o imagine care să spună "noi vorbim business" ("we mean
business"), fără a arăta prea sofisticat.
Unele companii româneşti de call-center îşi sfătuiesc angajaţii să poarte costum la serviciu, cu toate că aceştia nu comunică cu clienţii decât prin telefon. Acest lucru, spun managerii companiilor, are efect psihologic, îi ajută pe angajaţi să vorbească cu clienţii de la egal la egal şi să fie, astfel, mai eficient. Multe alte companii au adoptat modelul american, permiţând angajaţilor să vină îmbrăcaţi casual o singură zi pe săptămână, în general vineri. In astfel de situaţii sunt permişi şi blugii şi ţinutele sport.
Nu toate companiile impun angajaţilor un anumit cod vestimentar. In acest caz, sintagma „dress for success“, intens utilizată de toţi consultanţii de imagine, resurse umane şi
job-hunting, este, de fapt, parte a unei filozofii mai ample ce are la bază necesitatea de a te
regăsi pe tine însuţi în tot ceea ce faci şi de a-ţi proiecta personalitatea şi aspiraţiile în toate
aspectele vieţii, inclusiv în codul vestimentar adoptat.
În business, codul vestimentar diferă de la un domeniu la altul, ca şi de la o companie la alta. În domeniul vânzărilor, de pildă, codul va fi semnificativ mai restrictiv decât în lumea artei. În primul caz, identitatea vizuală va trebui să indice o persoană responsabilă, organizată, chiar meticuloasă, iar în cel de-al doilea, o persoană inventivă şi originală. În domeniile artistice, precum cele ale creativilor din publicitate sau din industria modei, regula discreţiei poate fi înlocuită cu cea a ostentaţiei. Accesoriile pur şi simplu nu mai au limite. În schimb, în domenii precum băncile, finanţele, asigurările, vânzările, expertiza contabilă, autorităţile de reglementare sau altele cu statut oficial, codul vestimentar cotidian va include costumul şi va restrânge drastic libertatea accesoriilor.
Ca regulă generală, în profesiunile care nu interacţionează în mod direct cu clienţii – back office, sectorul IT, laboratoare, sala maşinilor – codul vestimentar rămâne mai curând unul permisiv; ţinuta poate fi lejeră, prea puţin formală şi cât mai uşor de întreţinut.
Aparent, în privinţa ţinutei, majoritatea mediilor de afaceri sunt prea puţin rigide. Accentul cade pe distincţia dintre formal si informal, în sensul că ţinuta formală este percepută mai curând ca potrivită pentru lumea afacerilor, în timp ce cea informală este percepută mai curând la polul opus.
-->
Răspunsuri
Interesantă postare Lucreţia mulţumesc frumos.
limbajul vestimentar
Limbajul Vestimentatiei ate Vizuala Vestimentara