Iubit la modul absolut şi folosit cu regularitate de 92% dintre femei, e produsul cosmetic cel mai furat din parfumerii.
- Cleopatra
Urmele a ceea ce poate fi considerat prima rudă îndepărtată a rujului datează de acum 5000 de ani şi au fost localizate la 300 de kilometri de Babilon, în regiunea Ur.
În Grecia antică, fardul, în general, nu era considerat foarte trendy, dat fiind că femeile aveau tendinţa de a se neglija şi de a sta izolate în casă. Spre deosebire de casnice, prostituatele îşi scăldau obrajii şi buzele în culori de origine vegetală.
Vechii egipteni erau înnebuniţi după machiajul în nuanţe de albastru şi negru, urmate de oranj şi purpură, aplicat pe piele cu un beţişor de lemn, uşor umezit. Cleopatra (69-30 î.Hr.), în mod special, folosea foarte mult pigment roşu-carmin. Şi credea cu tărie, asemeni poporului său, în vanitatea de dincolo de moarte: două vase de pastă roşu-aprins însoţeau orice cortegiu funerar demn de acest nume.
Popeea Sabina, soţia lui Nero, îşi îngrijea splendidul trup cu ajutorul unui staff format dintr-o sută de sclave. Care era asul din mâneca tunicii ei? Un fard derivat dintr-o algă de culoarea purpurei şi din sedimente de vin roşu. Că doar nu risca să i se măsoare alcoolemia pe antica Via Appia.
Epoca invaziilor barbare nu este, în general, amintită ca fiind una de mare strălucire şi nici una în care igiena orală era la prea mare preţ. Atenţia se concentra toată asupra vopselei cu tentă albastră, cu care războinicii îşi ungeau feţele în timpul bătăliilor, pentru a-şi speria duşmanul. Şi asupra onduleurilor naturale ale coamelor leonine hrănite – în absenţa balsamurilor şi a soluţiilor de descurcare a părului – cu grăsime de sopârlă şi excremente de pasăre.
Rujului nu i-a mers prea bine nici în evul mediu, când toate fardurile erau considerate o manifestare a Satanei şi o sfidare a chipului natural, aşa cum cerea Dumnezeu.
Dar recâştigă puncte în Renaşterea târzie. În Florenţa marelui duce de Toscana, Cosimo I (1519-1574), preceptele dictau că, la deschiderea gurii, care trebuia să fie mică şi cu buze de grosime medie, de culoarea carminului, nu trebuiau să se zărească mai mult de şase dinţi.
Chiar şi în Anglia, guvernată între 1558 şi 1603 de regina Elisabeta I, roşul-carmin este în mare vogă, în tandem cu un chip alb ca varul. Reţeta privată a majestăţii sale conţine o mixtură de gumă arabică, albuş şi lapte de smochin.
La începutul secolului următor, rujul trece din nou printr-o perioadă proastă. Şi asta pentru că atrage oprobriul religioşilor şi moraliştilor, care îl judecă ca pe un instrument de contrafacere estetică, folosit pentru găsirea unui soţ. În 1770, Parlamentul britanic aprobă o lege prin care se stabileşte ca femeile găsite vinovate de a fi sedus un bărbat prin intermediul folosirii produselor cosmetice, convingându-l să le ia de soţii, trebuie să fie judecate pentru vrăjitorie.
Epoca barocă, finalmente, decretează revenirea rujului de buze. Madame de Pompadour, favorita lui Ludovic al XV-lea, face din arta frumuseţii – câştigată datorită neobositei folosiri cu înţelepciune a pufului de pudră – o adevărată meserie. Departe de toate acestea, pe străzile unde fustele se umplu de noroi, prostituatele, care în antichitate lansaseră trendul rujului, apar acum exact invers, scofâlcite şi fără măcar un fir de anticearcăn.
Urcarea pe tron a reginei Victoria, în 1837, n-a purtat noroc rujului, dacă putem numi astfel pasta din praf pigmentat, înmuiată cu grăsime sau unt. Implicat într-o serie de infinite interdicţii şi oprelişti, el e judecat ca indecent şi condamnat public. În practică, devine din nou apanajul prostituatelor şi al actorilor. Ceea ce nu-i împiedică pe cei care nu fac parte din aceste două categorii, ci intră în cea a celor foarte bogaţi, să meargă la cumpărături la Paris unde, deja din 1828, Guerlain produce pomezi pentru buze (dar până la primul ruj de succes, fabricat din pulpă de grepfrut, unt şi ceară, va trebui să aşteptăm până în 1880).
Un manual al bunelor maniere, datat 1908, tolerează retuşul discret al buzelor în timpul mesei de prânz; dar nu şi după cină. În ciuda vetoului, în primul deceniu al secolului XX, vânzarea de produse cosmetice în Statele Unite se dublează. În timp ce primul război se dezlănţuie prin lume, nimic nu mai poate opri invazia paşnică a acestui obiect luxos, la care pur şi simplu femeile nu pot renunţa.
Specialiştii din domeniul publicităţii văd adesea în starurile de la Hollywood cele mai cool potenţiale reprezentante pentru produsele lor. Astfel, în anii ’30, Jean Harlow şi Clara Bow fac reclamă rujului Max Factor, într-o iscusită simultaneitate cu lansarea pe piaţă a propriilor filme.
În 1938, anul în care rujul ia definitiv clasica formă de proiectil, se face un sondaj în 53.000 de familii din S.U.A., iar 58% dintre ele confirmă existenţa a cel puţin un ruj în casă. În timpul celui de-al doilea război mondial, ambalajele din metal sunt temporar înlocuite cu cele din plastic sau hârtie. În Europa, rujul devine o marfă valoroasă pe piaţa neagră. În Statele Unite, dimpotrivă, nici măcar dificultăţile iniţiale în a găsi ingredientele de bază – ulei de ricin şi vaselină – nu reuşesc să oprească producţia.
În anii ’50, o explozie de guri tind să trişeze contururile naturale pentru a părea mai pline, mai sănătoase şi mai seducătoare. Marilyn Monroe, Jane Mansfield şi Bette Davis îşi dispută marele ecran. Iar Max Factor lansează un ruj în trei nuanţe diferite, pentru a mulţumi blondele, brunetele şi roşcatele.
- Ruj
Treptat, rujul începe să cocheteze mai ales cu moda. Iar nuanţele se asortează mai mult cu hainele decât cu culoarea părului sau cu tenul. Revoluţia feministă nu se limitează doar la cererea de drepturi egale pentru femei şi bărbaţi. Ea descoperă şi gloss-ul, dat fiind că rujul nu prea mai e bine văzut, fiind considerat simbolul intolerabil al subordonării feminine. Faimosul luciu de buze al acelor ani e un lichid vâscos, cu aromă artificială de fragi, mentă sau portocală, închis într-un cilindru de sticlă cu dispenser cu bilă.
Anii ’80, cunoscuţi ca ai excesului şi ostentaţiei, nu fac excepţie în ceea ce priveşte machiajul. Acum, în spatele fiecărui ruj (dar şi în spatele pudrei, creionului, fardului de ochi), nu e doar o industrie fără chip, ci şi o persoană cunoscută. Paleta de nuanţe posibile se lărgeşte la 360 de grade. La început existau doar roşurile şi rozurile. Deodată, paleta se umple de marouri, griuri închise, burgundia; dar şi de nuanţe de albastru ori galben.
sursa:istoriiregasite.wordpress
-->
Răspunsuri
Istoria rujului
Sutele de nuante , modele, cu diverse consistente si aplicatoare, intr-o gama enorma, usor de indepartat sau permanente, unicate sau de serie, cu sclipiri de diamant, de aur sau mate, au creat de-alungul timpului o adevarata industrie profitabila.
Moda se schimba, trendurile - la fel, insa rujul ramane, peste timpuri si stiluri, la fel de apreciat. Ce este insa rujul si ce a reprezentat de-alungul timpului pentru doamnele lumii?
Cercetari arheologice amanuntite au scos la iveala faptul ca prima utilizare a rujului a avut loc in urma cu 5000 de ani, pe teritoriul Mesopotamiei (Irak, Siria si sudul Turciei de astazi). Considerat o arma de seductie, rujul a devenit cu adevarat valoros: in ceara de albine colorata erau amestecate pietre semipretioase fin macinate, care dadeau o stralucire aparte buzelor.
Si egiptencele au fost fermecate de puterea pe care buzele lor pline si rujate o aveau asupra barbatilor. Insa acest instrument de cucerit a devenit cu adevarat popular in timpul reginei Elisabeta I a Angliei, care a si lansat dealtfel moda tenului alb, pudrat excesiv, si a buzelor rosii , carnale.
A trecut insa de toate obstacolele, a capatat statutul de "favorit" iar numarul marcilor a crescut direct proportional cu cel al utilizatoarelor, astfel ca rujul impodobeste astazi milioane de buze , devenite, printr-o singura miscare, mult mai seducatoare.
sursa:stilfeminin.ro
Insa rujul nu este o inventie a modernitatii. Inca din vechime femeile cautau moduri in care sa isi coloreze buzele pentru a fi mai atragatoare. Istoria rujului incepe acum aproximativ 4500 de ani in Babilon. Prin anii 60 i.Hr. documentele istorice o indica pe Cleopatra ca fiind una dintre primele femei faimoase ale carei buze erau colorate artificial. Egiptencele foloseau o vopsea tip henna facuta din plante pentru asta iar, pentru o vreme, au folosit si un amestec de iod si brom care insa avea efecte negative asupra sanatatii fiind cunoscut si sub numele de “sarutul mortii”.
Cateva secole mai tarziu, rujul rosu combinat cu o piele foarte alba devine un trend al curtii regale engleze. Aceasta moda este impusa de regina Elisabeta I care folosea un ruj facut din ceara de albine si plante. Insa in 1770 Parlamentul britanic a dat o lege prin care femeile ce purtau ruj erau pasibile de judecat pentru vrajitorie. Atitudinea reginei Victoria (care considera ca machiajul este indecent, chiar vulgar) impreuna cu legislatia din domeniu au facut ca pe la 1800 rujul sa fie asociat cu prostitutia.
Situatia se schimba drastic in secolul al XX-lea cand rujul, in special cel rosu, devine un simbol al puterii feminine fiind purtat prin anii 1920 in special de sufragete. In zilele noastre rujul a devenit un apanaj al feminitatii, un mod prin care putem sa ne exprimam nu doar personalitatea dar si starile de spirit.
Aplicarea rujului este o arta si o placere iar cele mai multe femei nu au probleme la acest capitol. Nu strica totusi sa va reamintim cateva mici aspect ce va pot ajuta sa va faceti buzele cat se poate de apetisante.
sursa:kudika
2. Foloseste intotdeauna un creion de buze inainte de a plica rujul, asta daca vrei sa il pastrezi pe buze pentru cat mai mult timp. Cand alegi creionul de buze ai grija sa fie in aceeasi nuanta cu rujul.
4. Pentru zi alege un ruj intr-o nuanta putin mai inchisa decat nuanta naturala a buzelor. In felul acesta buzele tale vor fi evidentiate intr-un mod discret si placut.
5. Opteaza pentru rujuri mate mai degraba decat sidefate, mai ales pentru zi. Daca iti place acea stralucire data de lipgloss atunci poti aplica un strat peste cel de ruj.
6. Pe masura ce inaintezi in varsta renunta la rujurile in culori puternice optand mai degraba pentru rujuri in nuante pale calde.
7. Pastreaza un echilibru in machiajul fetei. Daca iti machiezi puternic ochii atunci opteaza pentru un ruj in nuante deschise sau pentru un lipgoss. Rujurile inchise, mai ales cele rosii, cer un machiaj al ochilor cat mai simplu.
8. Tine cont de nuanta pielii tale si a parului cand alegi un ruj. Chiar daca moda impune o anumita culoare intr-un sezon nu inseamna ca e obligatoriu sa o porti. Este mai important ca rujul sa ti se potriveasca mai degraba decat sa fie la moda. Uneori si culoarea dintilor e importanta. Spre exemplu, un ruj inchis va accentua dintii ingalbeniti.
9. Aplica rujul dupa ce ti-ai terminat tot machiajul fetei. E mai simplu sa decizi ce nuanta de ruj ar merge dupa ce ti-ai machiat ochii.
10. Indeparteaza excesul de ruj presand usor buzele cu un servetel.
sursa:kudika
1. Nuantele de roz: evidentiaza nuanta pielii dar si trasaturile faciale. Nu este recomandat persoanelor cu buze subtiri sau nas subtire. De asemenea, evidentiaza roseata pielii intr-un mod neplacut. Este recomandat in special blondelor si persoanelor cu tenul deschis la culoare.
2. Nuantele de rosu: ca si in cazul nuantelor roz, rosul evidentiaza trasaturile fetei si nuanta pielii insa efectul e mult mai dramatic deoarece rosul e o culoare calda, ba chair fierbinte. Asociat in general cu o personalitate puternica, rujul rosu nu este foarte usor de purtat, indiferent de nuanta parului sau a fetei, insa cu atitudinea potrivita poate face minuni.
3. Nuante calde portocalii: merg mai ales cu tenul in nuante calde. Nu sunt recomandate femeilor cu tenul foarte palid deoarece vor evidentia acest lucru. In general roscatele pot folosi aceste nuante cu cea mai mare usurinta. In cazul in care parul e rosu intens nu este o idee foarte buna sa alegi un ruj in nuante de portocaliu.
4. Nuante maronii si aurii: se potrivesc oricarei nuante de par. Nuantele maronii deschise pot fi purtate cu usurinta ziua. Cele inchise si cele aurii au insa un efect dramatic fiind recomandate pentru seara.
Mai exista insa un lucru de care trebuie sa tineti cont cand alegeti un ruj si anume ingredientele pe care acesta le contine. In urma cu cativa ani s-a descoperit ca multe rujuri contin plumb, o substanta ce dauneaza sanatatii. Studiile facute in cadrul Campaniei pentru Cosmetice Sanatoase aratau ca foarte multe rujuri, printre care se numarau si marci cunoscute, contin plub. Cum reglementarile din domeniu sunt inca la inceput, companiile nu pot fi impiedicata sa produca astfel de cosmetice atat timp cat precizeaza pe eticheta ingredientele folosite. Intre timp unele companii au eliminat plumbul din compozitia rujurilor. Va sfatuim totusi sa verificati acest aspect in cazul fiecarui ruj pe care il achizitionati.
sursa:kudika
Iata de ce:
Antichitatea sumeriana
Primul ruj despre care se stie a apartinut reginei Sumeriei, Shub-ad, din orasul Ur. Ea folosea un ruj rosu obtinut din pietre bogate in fier si plumb.
Egiptul Antic
Femeile din Egiptul Antic erau innebunite dupa rujuri. Culoarea-vedeta era atunci un rosu-ocru, dar carminul si diversi coloranti erau folositi pentru a crea o varietate de nuante, de la rujul mandarin, la cel roz si chiar negru.
Grecia Antica
In Grecia Antica, rujul era considerat un produs exclusiv pentru… prostituate! Ele isi inroseau buzele cu tot felul de formule care contineau vin rosu, dude sau alge.
Roma antica
Femeilor romane le placea atat de mult sa se machieze, incat aveau echipe speciale de sclavi pentru nevoile cosmetice. Dar nu numai femeile foloseau rujuri pe atunci, ci si barbatii, rujul fiind, in Roma Antica, un indicator al statutului social.
Perioada medievala din Estul Mijlociu
In anul 1000, faimosul cosmetolog maur Abulcasis inventeaza primul ruj solid, utlizand matrice create special pentru asta.
Imperiul Aztec
Aztecii macinau gandaci din care extrageau carmin, folosit pentru a obtine o vopsea vibranta, intr-o nuanta aprinsa de rosu, cu care isi pictau buzele si fata.
Dinastia Tudorilor
Regina Elisabeta a Angliei iubea rujul, reteta ei proprie fiind formata din rosu-carmin (extras din gandaci), guma arabica, albus de ou si lapte de smochine. In acelasi regat, a fost inventat si primul contur de buze, prin amestecarea ipsosului de Paris cu pigment rosu.
Inceputurile Americii
Martha Washington, Prima Doamna a Americii, folosea un ruj intr-o nuanta ciresie, a carui reteta se aseamana cu cea a unui balsam de buze: ceara de albine, untura, zahar, ulei de migdale, stafide, un anumit tip de flori si untura de balena.
Anii '40
Odata cu inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, vanzarile de ruj cunosc cresc fabulos, mai ales in fabricile cu muncitori de sex feminin. Odata cu ascensiunea acestui produs, el nu mai este asociat cu femeile din clasele inferioare. Actrite renumite precum Bette Davis si Katharine Hepburn au un rol important in popularizarea rujului.
2007
In urma unui studiu american, numit "Campania pentru cosmetice mai sigure", se descopera ca o treime dintre marcile de ruj utilizeaza mai mult plumb decat limita legala. Firmele producatoare neaga, desigur, aceste acuzatii si sustin ca produsele lor sunt testate si nu pot face rau nimanui.
sursa:hotpage.ro
Mulţumesc frumos Mihaela
Vechimea rujului este de 5000 de ani si a luat nastere in anticul oras Ur, langa Babylon. In acele vremuri, pietrele semipretioase erau zdrobite si unse pe buze, drept ruj.
In 1770, parlamentul englez a dat o lege impotriva rujului, afirmand ca femeile care seduc barbatii cu ajutorul machiajului sunt vrajitoare. In 1800 chiar si regina Victoria s-a impotrivit utilizarii lui.
Mai tarziu, femeile egiptene storceau din iod si brom o substanta rosie-violet, care le punea sanatatea in pericol. Cu timpul, aceasta practica s-a numit Sarutul mortii. Este stiut ca rujul reginei Cleopatra era facut din carabusi carmin.
Acestora li se mai adaugau cateva ingredinete pentru a obtine acel pigment rosu aprins, si se adaugau oua de furnici, pentru a da o baza. In afara de asta, henna era o substanta preferata printre femeile egiptene. Pentru ca rujul sa straluceasca se foloseau solzi de peste.
In secolul XVI rujul a devenit foarte popular din Anglia, pe cand se afla la conducere regina Elisabeta I. Ea a introdus trendul fetei data cu creta alba in contrast cu un ruj rosu foarte aprins. In aceasta perioada rujul era facut din ceara de albine si plante.
Atat femeile cat si barbatii erau fascinati de ruj. Totusi in 1653, rujul s-a lovit de opozitia pastorului Thomas hall, care a pornit un razboi zicand ca rujul este opera diavolului.
Totusi dupa cel de-al doilea razboi mondial rujul a devenit foarte la moda si datorita industriei filmului.
Rolul cerii din ruj era sa mentina forma rujului. Din acest motiv, se folosea o mare varietate de ceara. In afara de acest ingredient, rujul contine si ulei de masline, minerale, unt de cacao, lanolina si petrolatum. Pe langa toate acestea exista si elemente de hidratare precum Vitamina E, aloe vera, amino-acizi, colagen si substante pentru protectia solara.
Pentru obtinerea culorii se folosesc tot felul de coloranti si pigmenti.
sursa:frumusete.ele,ro
-
1
-
2
de 2 Următor →