Societăţile tradiţionale aveau roluri sociale relativ fixe şi coduri elaborate, astfel încât vestimentaţia constituie un indicator pentru clasa socială din care provenea, profesia şi status-ul social.
Evul Mediu este perioada în care costumul devine semnul cel mai pregnant al apartenenţei la o clasă sau la un statut social, vestimentaţia unei persoane fiind reglementată pin lege
Două secole mai rziu, sub domnia lui Henric al IV-lea (1589-1610), care autorizează pin brevet ca apropiaţii săi să poarte justaucorps de culoare albastră, decorat cu broderii de aur şi argint. Versailles devine capitala modei, iar costumul, simbol al favorii regelui, semnifică puterea. În Anglia secolului al XIV-lea o lege stipula faptul că toţi cavalerii cu rangulde lord să poarte haine şi pelerine. Aşa cum nota Johan Huizinga în Amurgul Evului
Mediu, fiecare clasă socisală, fiecare ordin, fiecare meserie puteau fi recunoscute după
îmbrăcăminte
R.Unger şi B.Raymond (1974) au condus un studiu pentru a vedea cu câtă acurateţe vestimentaţia unei persoane poate fi indicator al valorii. Au fost studiaţi studenţi care se îmbrăcau în mod diferit, hippie sau tradiţional.Subiectii din experiemnt aveau sarcina să clasifice studenţii de sex maasculin din campus în două grupe: cei care se îmbrăcau convenţional şi altă grupă, care se îmbrăcau diferit. Au fost aleşi aleatori 30 de indivizi pentru fiecare din cele două grupe. O măsurătoare a valorilor a fost aplicată fiecărui individ pentru a vedea ce calităţi personale sunt cele mai importante pentru subiectul respectiv. Subiecţii care purtau vestimentaţie diferită valorizau trăsături ca: independenţa, imaginaţia şi afecţiunea mai mult decât cei care poartă haine convenţionale. Studenţii îmbrăcaţi convenţional apreciau mai mult ambiţia şi supunerea. Se sugerează că maniera de a te îmbrăca sunt sunt indicatori ai unor valori individuale de bază şi pot fi folosiţi cu o anumită prudenţă ăn estimarea valorilor.
La începutul anilor 1970, când stilurile de vestimentaţie reprezentative pentru atitudini politico-sociale erau destul de explicite. D.Kness şi B.Densmore (1976) au studiat convingerile social-politice la o sută de studenţi de sex masculin ai Universităţii Pennsylvania. Aceştia au cătat similarităţi între vestimentaţia tradiţională (cum ar fi păr tuns scurt, pantaloni drepţi, pulovere sau tricou, şosete şi pantofi) şi convingerile social-politice conservatoare ( adică dorinţa de conservare a valorilor şi intereselor grupurilor cu statut social înalt). Similarităţi au fost şi între grupurile cu vestimantaţie radicală sau hippie (părul până la umeri, cu sau fără barbă, blugi şifonaţi, tricouri şifonate, cu sandale sau desculţi) şi convingile social politice radicale ( dorinţa dea vedea în profunţime şi de a revoluţiona sistemul)
S-a demonstrat că cei care se îmbrăcau hippie erau mai puţin preucupaţi de faptul că îmbrăcămintea exprimă status-ul social al persoanei, iar aceia care se îmbrăcau în mod tradiţional declarau că se află în pas cu moda, mulţumiţi de înfăţişarea lor. Aceştia erau mai greu predispuşi la schimbare, deşi le plăcea să-şi schimbe stilurile de vestimantaţie. Cei care se ămbrăcau hiipie caracterizeau hainele ca fiind plicitsitoare, acordându-le importanţă din punct de vedere al confortului. Subiecţii care se îmbrăcau conservator manifestau o tendinţă de a-i judeca pe alţii după aspectul hainelor.
Cei care se îmbrăcau hippie au exprimat următoarele convingeri: lumea afacerilor nu ar trebui să-şi impună valorile legate de aspectul exterior al angajaţilor; libertatea de alegere a stilului vestimentar este importantă.
Studiul a indicat că este posibil să anticipăm atitudinile social-politice ale unui student pe baza vestimentaţiei, adică vestimentaţia este un bun indiciu pentru astfel de atitudini.
Hainele sunt semne la statutului social, simboluri ale puterii sociale influenţând stima de sine a celor care le poartă şi de modul în care ceilalţi se comportă faţă de noi. Pentru argumentarea acestor afirmaţii este sugestiv experimentul lui M. Lefkovitz, R.R. Blake şi J.S. Monton (1955). Pentru a testa influenţa “hainelor cu autoritate” asupra comportamentului celorlalţi, autorii menţionaţi au folosit un complice, un tânăr de 32 de ani care a primt indicaţia să traverseze o stradă pe trecerea de pietoni în timp ce semaforul pietonilor indica culoarea rosu. S-a constat că numărul pietonilor care l-u urmat pe complice a fost de 3,5 ori mai mare în situaţia în care vestimentaţia complicelui sugera autoritate – “costum de foarte bună calitate şi cravată scumpă” – decât în situaţia în care complicele era îmbrăcat modest
Imaginea personală contează extrem de mult în relaţiile dintre oameni şi în viaţa noastră socială, iar impactul ei se extinde şi asupra parcursului nostru profesional indiferent că ne aflăm într-o pozitie de entry level sau de senior. Imaginea personală se traduce prin percepţia pe care cei din mediul in care lucrăm şi-o formează asupra noastră. Această perspectivă nu se reduce doar la o imagine de ansamblu, ci este o imagine complexă care însumează mai multe compartimente: felul în care ne imbrăcăm, machiajul abordat, greutatea corporală, sexul – feminin sau masculin şi nu în ultimul rând înfăţişarea fizică. Maniera în care cei din jur îşi formează anumite aşteptări asupra imaginii şi a comportamentului nostru depinde în mare măsură de felul în care ne promovăm aceasta imagine. Daca ne-am creat o imagine pozitivă şi puternică şi conştientizăm că anumite elemente ne dau această înfăţişare profesională, facem un prim pas spre succesul individual şi profesional.
-->
Răspunsuri
Multumesc Lenus pentru apreciere
Intersant articol