Răspunsuri

  • Nicoleta Mija Mai 2, 2017 10:35

    Alexandru Ioan I Cuza, domn al Moldovei, Munteniei şi Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei (1820 - 1873)

    Provenind dintr-o veche familie de boieri moldoveni, din zona Fălciului (zona Bârladului), Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Moldovei și Țării Românești, a fost cel care a pus bazele statului modern român. Domnia sa, deși scurtă (1859-1866), a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare a României moderne, prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și a primului guvern unitar, dar și prin reformele sale: adoptarea primei constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și cea a învățământului. Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învățat, până în 1831, în pensionul francez Sachetti, la Galați, iar apoi, la Iași, în pensionul condus de francezul Victor Cuenim, unde a avut colegi pe câțiva dintre viitorii săi colaboratori: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz, precum și pe viitorul mare artist Matei Millo.

    Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de bacalaureat în litere, în 1835. S-a înscris la medicină, apoi la drept, nefinalizând însă cursurile acestor facultăți. A devenit membru al Societății economiștilor din Paris. A revenit în țară și s-a înrolat cadet în armată (septembrie 1837). În februarie 1840 a demisionat, și, din 1842, a ocupat postul de președinte al judecătoriei Covurlui.

    În primăvara anului 1844, Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache, stăpânul moșiei Solești din Vaslui. Mama Elenei, Ecaterina era din neamul Sturdza. Legat de acest eveniment, un fapt notabil a fost acela al refuzului categoric din lista dotală a soției sale a robilor țigani, Alexandru Ioan Cuza acceptând, astfel, hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a țiganilor de pe moșiile domnești și mănăstirești.

    Alexandru Ioan Cuza a încetat să mai dețină funcția de președinte al judecătoriei Covurlui, începând cu 1845, distanțându-se hotărât de regimul domnitorului Mihail Sturdza.

    La 27 martie 1848, la hotelul Petersburg din Iași, prezent în rândul celor peste o mie de revoluționari moldoveni, Alexandru Ioan Cuza a luat cuvântul și a semnat documentul programatic Petiția-proclamațiune a boierilor și notabililor Moldovei. Rănit în confruntarea care a avut loc, Alexandru Ioan Cuza a fost arestat și trimis spre deportare. Viitorul domnitor, alături de alți șase revoluționari, a reușit să se refugieze la viceconsulul englez de la Brăila, evitând astfel deportarea și anchetarea lor în Imperiul Otoman. Alexandru Ioan Cuza a participat la Marea Adunare Națională de la Blaj, în Transilvania, din 3/15 mai 1848, unde l-a ascultat pe Avram Iancu spunând: "Ardealul nu mai este Ardeal, ci România" și "Uitați-vă pe câmp, românilor suntem mulți ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari".

    Din cauza holerei care izbucnise în Bucovina, a plecat la Viena, apoi la Paris, și la Constantinopol, de unde s-a întors în țară, alături de noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, un om cu vederi mult mai liberale decât predecesorul său, Mihai Sturdza, și un partizan convins al Unirii.

    Alexandru Ioan Cuza a ocupat succesiv posturile de președinte al Judecătoriei Covurlui, director al Ministerului de Interne și pârcălab al ținutului Covurlui. A devenit un bun cunoscător al problematicii administrative a țării, implicându-se în învățământ și sănătate. Totodată, el a desfășurat și o activitate unionistă considerabilă. Activitatea unionistă și scandalul alegerilor pentru divanul ad-hoc din 1857 l-au făcut pe Cuza să demisioneze din administrația caimacamului Nicolae Vogoride. Au fost organizate noi alegeri pentru divan, care au dat un covârșitor câștig de cauză taberei unioniste.

    După deschiderea lucrărilor acestui important for, la 22 septembrie 1857, la Iași, Alexandru Ioan Cuza și-a dovedit consistența politică în numeroasele dezbateri la care a participat activ. El a susținut desființarea privilegiilor de clasă și s-a pronunțat pentru rezolvarea chestiunii agrare.

    Nicolae Vogoride și-a revizuit atitudinea față de Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a avansat colonel în august 1858. A devenit, apoi, ajutorul hatmanului Miliției moldovene și, în octombrie 1858, în timpul căimăcămiei de trei, Catargiu, Sturdza și Panu, a ajuns hatman. În această calitate, Cuza era practic comandantul armatei moldovene, post de mare importanță în vremurile ce aveau să urmeze. În cadrul Adunării Elective, cea care urma să aleagă noul domnitor al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a fost ales vicepreședinte alături de Petre Mavrogheni.

    Conform prevederilor Convenției de la Paris, act constituțional elaborat de puterile garante în 1858, în zilele de 14, 16, 17 și 18 decembrie 1858, în Moldova, s-au desfășurat alegeri pentru Adunarea electivă. Lucrările Adunării elective s-au deschis la 28 decembrie 1858 și au validat mandatele a 55 dintre 58 de deputați aleși.

    Partida Națională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, dar, din nefericire, nu se pronunțase încă asupra numelui candidatului. Aripa conservatoare era divizată între cei doi candidați: Mihail Sturdza, fostul domn al Moldovei (1834-1849) și fiul acestuia, Grigore Sturdza. După retragerea candidaturii lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu renunță și, în plus, în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naționale, propune drept candidat unic al acestei grupări pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. La propunerea lui Anastase Panu, deputații se angajaseră să voteze candidatul care ar obține majoritatea. De aceea, nu este întâmplător faptul că până și adepții celorlalți doi candidați l-au votat tot pe Cuza.

    Domnul a depus jurământul, în care se angaja să apere ''drepturile și interesele patriei'' și să asigure ''binele și fericirea nației române''.

    Discursul lui Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, exprimă cel mai bine speranțele care se puneau în noul domn: "Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoșilor săi vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă om nou.O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misia...Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!...Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, și închisă la minciună și lingușire".

    Alegerea lui Cuza a fost primită cu o bucurie fără margini. Vasile Alecsandri nota: "A-ți spune entuziasmul pe care l-a produs această alegere este un lucru cu neputință...timp de trei zile populația din Iași s-a dedat la adevărate nebunii".

    După ce la 5/17 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, a fost ales și domn al Munteniei. Alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești s-au desfășurat, conform prevederilor Convenției de la Paris din 1858, între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859. Partida Națională n-a reușit să obțină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naționale și, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliției, și-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Au fost mobilizați bucureștenii, au fost chemați țăranii din preajma Capitalei. Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie, într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul "Concordia" din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.

    În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, deputații reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: "spre mărirea patriei", "spre fericirea românilor".

    După citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.

    Începuturile domniei au fost anevoioase, domnul fiind obligat să facă naveta între cele două guverne, de la Iași și București. Abia la sfârșitul anului 1861, Poarta, urmată de celelalte puteri garante, a recunoscut unirea politico-administrativă a Principatelor pe timpul domniei lui Cuza. Ea s-a materializat prin crearea unui singur guvern (22 ian./3 febr. 1862), ce cuprindea reprezentanți ai grupărilor conservatoare moldovene și muntene, în frunte cu Barbu Catargiu.

    Activitatea următorului guvern, condus de Mihail Kogălniceanu (12/24 oct. 1863 — 26 ian./7 febr. 1865), a pus în operă principalele puncte formulate în programele Revoluției române de la 1848-1849.Pe fondul neînțelegerilor privind reforma agrară, Alexandru Ioan Cuza a organizat o lovitură de stat, la 2 mai 1864, și a dizolvat Adunarea, elaborând o nouă constituție denumită "Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris", în care și-a arogat largi prerogative legislative și executive.

    La 14/26 august 1864, Alexandru I. Cuza a sancționat și promulgat Legea agrară, pe care a dat-o publicității împreună cu o Proclamație către sătenii clăcași în care se spunea: "De astăzi înainte, voi sunteți stăpâni pe brațele voastre; voi aveți o părticică de pământ, proprietate și moșie a voastră; de astăzi, voi aveți o patrie de iubit și de apărat".

    Au fost împroprietărite 463.554 familii de țărani. Conform legii, țăranii primeau pământ în funcție de numărul animalelor și nu îl puteau înstrăina timp de 30 de ani. Se desființa pentru totdeauna claca, boierescul și toate celelalte obligații către boieri, care însă erau răscumpărate și plata urma a se face pe o perioadă de 15 ani. Aplicarea legii a fost greoaie pentru că, pe de o parte nu exista un regulament unitar, iar, pe de altă parte, se simțea lipsa inginerilor topografi.

    La 2/14 și la 4/16 decembrie 1864 au fost promulgate un Cod civil și un Cod penal și de procedură penală.

    Una dintre cerințele des întâlnite și în programele revoluționarilor de la 1848 a fost reformarea învățământului românesc. Proiectul de lege "asupra organizării instrucțiunii publice din România" a fost votat încă din 16/28 martie 1864.

    După numeroase amânări, legea asupra instrucțiunii publice a fost promulgată de către Cuza la 25 noiembrie/7 decembrie 1864, după ce în prealabil a trecut prin Consiliul de Stat. Au fost reduse numărul articolelor de la 660 la 480 și au fost introduse câteva modificări, dintre care cea mai însemnată era renunțarea la principiul inamovibilității pentru învățători, institutori și profesori secundari, el rămânând numai pentru profesorii universitari.

    La 2 iulie 1864, a fost adoptată o nouă lege electorală prin care se mărea numărul votanților. Noua lege electorală, deși nu înlătura votul cenzitar, reducea censul și crea două categorii de electori. Sistemul prevedea ca un număr de 50 de asemenea electori să aleagă pe unul singur care vota. În felul acesta, sistemul de vot cuprindea toate categoriile sociale chiar dacă ponderea lor în luarea deciziilor era diferită. Pe fondul deteriorării raporturilor dintre Cuza și miniștrii săi, la 17 decembrie 1865, acesta și-a exprimat dorința de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui prinț străin.

    A fost silit să abdice la 11/23 februarie 1866. A plecat în exil, în Germania, unde s-a stabilit la Heidelberg. Aici a și murit la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

    Poporul român nu l-a uitat și, cât timp a mai trăit, a fost ales, în lipsă, deputat în Parlamentul țării.

    Respectându-i-se voința, a fost înmormântat în țară, la moșia sa de la Ruginoasa.

  • Nicoleta Mija Mai 2, 2017 10:19

    Leonardo Da Vinci

    Într-o zi de 2 mai (1519) moare pictorul, sculptorul, arhitecul, muzicianul, inventatorul, anatomistul, geologul, cartograful, botanistul şi scriitorul Leonardo da Vinci, considerat cel mai mare inginer al tuturor timpurilor şi cel mai important geniu din istoria omenirii.

    Curiozităţi

    Leonardo da Vinci era dislexic, ambidextru şi capabil să scrie cu o mână şi să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în acelaşi timp. Iată, mai jos, câteva “curiozități esențiale” despre cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene.

    – Deși un lucru de-a dreptul neobișnuit pentru vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian. Alesese acest mod de viață din considerente umanitare. De asemenea, obișnuia să cumpere păsări în colivie de la diverși comercianți și să le elibereze.

    – Ea un perfecționist desăvârșit și ducea în suflet o neliniște continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au rămas neterminate. În timp ce lucra la o invenție sau la un tablou, îi veneau în minte alte și alte idei, astfel lăsa neterminat ce începea.

    – Nu exista sculpturi ce pot fi atribuite fără îndoială lui Leonardo da Vinci.

    – Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se pare că făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A dezvoltat atât de bine această tehnică încât nu mai avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.

    – Era dislexic, dar acest lucru nu l-a împiedicat să devină un geniu universal, și ambidextru, fiind capabil să scrie cu o mână și să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în același timp.

    – Era fascinat de corpul uman și de găsirea acelui loc din trup în care sălășluiește sufletul. A disecat multe cadavre, iar în urma acestor experimente a rezultat unul dintre cele mai faimoase desene ale sale, Omul Vitruvian.

    – Era obsedat de război. Multe dintre invențiile sale, cum ar fi tancul sau mitraliera, au legătură cu acest domeniu.

    – A fost primul care a dat o explicație pentru faptul că cerul este albastru. Acesta aparenţă este determinată de felul în care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera Pământului.

    – A dezvoltat noi tehnici de pictură și formule de vopsele. Din acest motiv, unele dintre operele sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Este şi cazul “Cinei cea de taină”, care a început să se dezintegreze aproape imediat ce a fost creată. În cazul frescei, artistul nu a urmat tehnica tradițională, totodată eficientă, a culorilor pe bază de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe bază de ulei pe o suprafață realizată în mare parte din gips, bitum și rășină. Opera s-a fărâmițat și cojit atât de mult, încât la un moment dat s-a crezut că nu mai poate fi salvată.

    – Leonardo nu și-a făcut niciun autoportret în tinerețe, de aceea specialiștii au fost nevoiți să ia în considerare și să testeze unele teorii conform cărora artistul și-ar fi inclus chipul în câteva dintre operele sale.Leonardo Da Vinci

    – Bill Gates a cumpărat cu 30,8 milioane de dolari, un manuscris vechi de 500 de ani aparținând lui Leonardo da Vinci. Manuscrisul reprezintă un studiu amănunțit al proprietăților apei.

    – Mona Lisa este poate cea mai controversată pictură realizată de Leonardo. S-au emis teorii conform cărora ar fi existând chiar două tablouri reprezentând-o pe aceasta. Tabloul este expus astăzi la muzeul Luvru din Paris. Există multe speculaţii asupra identităţii personajului reprezentat în pictură, dar cei mai mulţi istorici consideră că femeia ar fi Lisa Gheraldini, soţia lui Francesco del Giocondo, un comerciant din Florenţa. S-a spus despre portet că ar fi femeia ideală sau un bărbat deghizat în femeie, autoportretul artistului sau chiar iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti. S-au emis şi teorii conform cărora portretul ar fi cel al unui androgin, jumătate femeie, jumătate bărbat, sau chiar chipul mamei artistului.

    – Avea un simţ estetic deosebit, care s-a reflectat şi asupra felului în care privea îmbrăcămintea. Era un critic aspru al conformismului şi considera că veşmintele trebuie să fie confortabile şi plăcute văzului. Se pare că printre schiţele sale s-a descoperit desenul unei genţi elegante şi practice. Aceasta era decorată cu motive florale şi spiralate, iar forma şi sistemul de închidere arătau obsesia maestrului asupra detaliilor.

    – Leonardo și Michelangelo au fost contemporani și au trăit amândoi în Italia. În ciuda faptului că ambii au fost artiști neîntrecuți și ar fi putut lucra împreună, s-au urât de moarte, insultându-se ocazional chiar în văzul tuturor.

  • Ioan Muntean Mai 2, 2017 9:01

    1519 - A murit Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, inginer şi arhitect italian renascentist (picturi: "Mona Lisa", "Cina cea de Taină") (n.14.04.1452).
    1772 - S-a născut Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), poet romantic german (m.25.03.1801).
    1859 - S-a născut scriitorul englez Jerome K. Jerome (m.14.06.1927).
    1864 - A murit Giacomo Meyerbeer, compozitor, pianist şi dirijor german (n.05.09.1791).
    1873 - A murit, la Hindelberg, Germania, Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Romane; în timpul sau au fost puse bazele instituţiilor moderne ale ţării (n.20.03.1820).
    1896 - S-a deschis la Bucureşti, "Expoziţia artiştilor independenţi", al cărei manifest era semnat de Ştefan Luchian, alături de un grup de prieteni (Constantin Artachino, Al. Bogdan-Pitesti şi Nicolae Vermont).
    1902 - S-a născut Teddy Stauffer, şef de orchestra elveţian.
    1907 - S-a născut pictorul Bob Bulgaru (m.31.03.1939).
    1928 - A murit poetul şi publicistul George Ranetti (n.1875).
    1929 - S-a născut Link Wray, chitarist, vocalist şi compozitor indian american.
    1936 - S-a născut Engelbert Humperdinck (Arnold George Dordey), cântăreţ britanic.
    1936 - S-a născut scriitorul Valentin Tudor.
    1937 - S-a născut scriitoarea Rodica Dumitrescu.
    1943 - S-a născut Hilton (Stuart Patterson) Valentine, chitarist britanic (The Animals).
    1944 - S-a născut John Verity, chitarist şi vocalist britanic (Argent).
    1945 - S-a născut Randy Cain, vocalist american (The Gents, Delfonics).
    1945 - S-a născut Goldy McJohn, clăpar canadian (Steppenwolf).
    1946 - S-a născut Lesley Gore, cântăreaţa şi actriţă americană.
    1946 - S-a născut Octavian Andronic, ziarist şi caricaturist.
    1950 - S-a născut Lou Gramm, vocalist şi compozitor american (Foreigner).
    1951 - S-a născut John Callis, chitarist şi clăpar britanic (Rezillos, Human League).
    1951 - S-a născut scriitorul Mihai Antonescu.
    1954 - S-a născut Prescott Niles, basist american (The Knack).
    1961 - S-a născut Dr. Robert (Robert Howard), vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Blow Monkeys).
    1975 - S-a născut fotbalistul britanic David Beckham.
    1979 - A murit Letiţia Papu, prozatoare, poeta şi traducătoare (n.1912).
    1987 - A murit scriitoarea Elvira Bogdan (n.1904).
    1991 - A murit prozatorul Virgiliu Monda (pseudonimul lui Zeilic Moscovici) (n.1898).

    • Ioan Muntean > Ioan Muntean Mai 2, 2017 9:03

      scriitori români - 2 mai:

      2.05.1893 - a murit George Bariţiu (n. 1812)
      2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875)
      2.05.1932 - s-a născut Henri Zalis
      2.05.1937 - s-a născut Rodica Dumitrescu
      2.05.1939 - s-a născut Leonida Maniu
      2.05.1940 - s-a născut Ion Lotreanu (m. 1985)
      2.05.1944 - s-a născut Alexandru Pascu
      2.05.1945 - s-a născut Dan Anghelescu
      2.05.1951 - s-a născut Mihai Antonescu
      2.05.1953 - s-a născut Ion Georgescu
      2.05.1970 - s-a născut Costel Stancu
      2.05.1979 - a murit Letiţia Papu (n. 1912)
      2.05.1991 - a murit Virgiliu Monda (n. 1898)
      2.05.2003 - a murit George Ţărnea (n. 1945)
      2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu (n. 1951)

Acest răspuns a fost șters.

Latest Discussion

Most Popular Discussion

Topics by Tags

Monthly Archives

-->