Azi în istorie... (6 februarie)

[Ioan Muntean]

[Nicoleta Mija]

[Nicoleta Mija]

25 de ani de la moartea matematicianului Caius Iacob

Caius Iacob n. 29 martie 1912, Arad - d. 6 februarie 1992
Caius Iacob şi-a început studiile liceale la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (primele 3 clase), terminându-le la Liceul „Emil Gojdu” din Oradea. A susţinut bacalaureatul în 1928, la vârsta de 16 ani, obţinând cea mai mare medie pe ţară.
Şi-a făcut studiile universitare la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti (1928-1931), devenind licenţiat la 19 ani. A continuat studiile universitare în străinătate - doctoratul la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris, unde la 24 iunie 1935 a susţinut teza de doctorat cu subiectul „Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique” sub conducerea profesorului Henri Villat.[2]
După revenirea în ţară şi-a dedicat viaţa învăţămâtului superior şi cercetării ştiinţifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent (din 1935, la Şcoala Politehnică din Timişoara) şi terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti.
La 15 martie 1938 este numit asistent la secţia de matematică a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Cluj. A activat în cadrul catedrelor de geometrie analitică, geometrie descriptivă, analiză matematică şi funcţii complexe. Deşi în 1939 acceptă postul de asistent la laboratorul de mecanică al Universităţii Bucureşti, revine la Cluj în 1942 pe postul de conferenţiar universitar titular la catedra de matematici generale. La 30 decembrie 1943, la vârsta de 31 de ani, este numit profesor universitar la catedra de mecanică (post rămas vacant prin mutarea profesorului D.V. Ionescu la catedra de analiză matematică).
În 1940 a primit Premiul pentru mecanică „Henri de Parville” al Academiei de Ştiinţe din Paris.
A activat la Universitatea din Cluj până la 14 Octombrie 1950, când a fost numit profesor de mecanică la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii Bucureşti.
La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 21 martie 1963 a fost ales membru titular. Caius Iacob a fost preşedintele Secţiei Matematice a Academiei Române începând cu 19 martie 1980 şi până la sfârşitul vieţii sale (6 februarie 1992).
La iniţiativa sa, în 1991 a fost înfiinţat Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române, care în anul 2001 a fuzionat cu Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, devenind actualul Institut de Statistică Matematică şi Matematică Aplicată „Gh. Mihoc - Caius Iacob”.
A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 3 iunie 1941.
Caius Iacob a murit la Bucureşti, la 6 februarie 1992.
În memoria sa, la 29 martie 2012 în Aula Academiei Române a avut loc sesiunea omagială Centenar Caius Iacob (1912-1992). Evenimentul a fost organizat de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române.

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]