sursa: chip.ro
05.07.1833 - A murit inventatorul fotografiei, Joseph Nicephore Niepce, cel care a rămas mult timp în uitare, umbrit de gloria asociatului său Daguerre, căruia i-a fost atribuită în totalitate aceasta descoperire (dagherotipul). Prima fotografie cunoscută datează din 1825 şi aparţine lui Niepce (n. 7.03.1765).
Până la vârsta de 30 de ani, Niepce fusese profesor, ofiţer în armata franceză şi administrator al Districtului Nisa. În 1795, el a demisionat din această ultimă funcţie şi s-a întors acasă, în Chalon-sur-Saone. Aici, el s-a dedicat cercetărilor, alături de fratele său Claude. Fire inventivă, Niepce a fost fermecat de tehnica litografiei. Dar pentru că Nicephore nu avea talent artistic, era ajutat de fiul său Isadore, care făcea desenele. Niepce plasa gravuri transparente pe plăci acoperite cu amestecuri fotosensibile, apoi le expunea la lumină solară. El a numit acest proces „heliografie”, adică „scriere cu Soare”.
Astfel, Nicephore Niepce a devenit primul foto gravor. În 1822, el a realizat gravura Papei, dar lucrarea a fost distrusă atunci când artistul a încercat să o multiplice. Cea mai veche astfel de fotogravură care a supravieţuit până în zilele noastre este cea care înfăţişează un bărbat care struneşte un cal. Biblioteca Naţională a Franţei a cumpărat această lucrare în anul 2002, pentru suma de 450.000 Euro. În prezent, lucrarea face parte din tezaurul naţional al Franţei.
După ce fiul său Isadore a fost chemat pentru a îşi satisface serviciul militar, Nicephore a decis să găsească o cale de a reproduce realitatea fără a fi nevoit să apeleze la talente artistice. El dorea să poată copia realitatea aşa cum este, fără a fi nevoit să creeze. Nicephore a început să experimenteze cu diferite substanţe, dar în final s-a oprit la bitum. El a dizolvat bitumul în ulei de lavandă, pe care îl folosea deja ca solvent. Apoi a acoperit o placă de cositor cu acest amestec. Placa a fost plasată într-o cameră obscură şi lăsată să se expună pentru a captura fotografia. Opt ore mai târziu, Nicephore a scos placa şi a spălat-o cu ulei de lavandă, pentru a îndepărta bitumul care nu fusese expus. Marea majoritate a acestor lucrări nu erau stabile, ele ştergându-se în timp. Cea mai veche astfel de heliografie care a supravieţuit datează din anul 1825.
În 1829, Nicephore Niepce a început să colaboreze cu Louis Daguerre, pentru a îmbunătăţi compoziţia amestecurilor. Împreună, au creat ceea ce au numit „physautotype”, un proces bazat tot pe ulei de lavandă. Parteneriatul a fost întrerupt de moartea lui Niepce, în 1833. Daguerre a continuat să experimenteze, iar în final a dezvoltat un proces total diferit de cel al lui Niepce. Acesta a fost numit „daguerotipie”.
-->
Răspunsuri
Contributia sa stiintifica si tehnica In fotografie
Progresul tehnic din epoca moderna a insemnat schimbari majore in societatea omeneasca; mari inventii ca masina de aburi creata de Thomas Newcomen, roata hidraulica, balonul fratiilor Montgolfier, precum si inventatorii lor celebrii au ramas in istorie. Printre acestia se afla si Joseph Nicephore Niépce, inventator francez. Realizarile sale au avut un impact semnificativ in evolutia si viata omenirii pana in zilele noastre. o1z2zx
A inceput experimentele in domeniul fotografiei impreuna cu fratele sau Claude, in anul 1793, folosind folii de argint fotosensibile. Aceste prime experimente nu au fost niste reusite, insa Niépce a continuat lucrul sau in domeniul fotografiei si de asemenea a incercat sa imbunatateasca metodele crearii placilor pentru imprimare litografica. In anul 1826 a realizat prima fotografie permanenta, o imagine a curtii sale, folosind o placa de cositor aliat cu plumb acoperita cu bitum si expusa camerei obscure ( predecesorul camerei fotografice ).
Din pacate, Niépce nu a gasit nici un suport material pentru continuarea experimentelor, poate din cauza ca a pastrat detalile descoperirii sale secrete.
Fig. 1 Prima fotografie ce reprezinta curtea inventatorului
In anul 1829 a format un parteneriat cu Louis Jacques Mandé Daguerre, un alt inventator care a facut deasemenea experimente cu camera obscura.
Visul lui Niépce de a imbunatatii procesul tiparirii nu s-a materializat deoarece a murit in anul 1833. In 1829 Daguerre a aratat lumii o metoda practica de a realiza fotografii, dar Nipce este recunoscut ca o persoana care a contribuit semnificativ la dezvoltarea stiintei fotografiei.
In legatura cu procesul litografiei, Niépce a descoperit o metoda de a copia gravuri pe sticla si pe placute de cositor-plumb, utilizand bitumul, un fel de asfalt care expus la lumina se modifica.
Pentru inceput el a uns desenele cu ulei pentru ca lumina sa se reflecte mai bine, dupa care le-a asezat pe o placa bituminoasa si a expus placa la lumina. Aceasta, trecand prin hartie a imprimat imaginea pe bitum, creand o copie aproape perfecta a originalului. Niépce a reusit astfel sa imprime imagini folosind metodele traditionale. In anul 1826 a pus o placa bituminoasa in camera obscura, pe care a pozitionat-o cu lentilele spre fereastra timp de 8 ore. A rezultat o imagine, numita “Vedere prin fereastra la Le Gras” care a fost prima fotografie.
Acest aparat a fost imbunatatit impreuna cu pictorul francez Louis Jacques Mande Daguerre ,aparatul rezultat fiind denumit daguerreotip.
Fig. 2 Prima camera de fotografiat ce folosea placi “umezi”, numele ei provenind de la substanta chimica fotosenzitiva ce acoperea placa. Acestea erau folosite cat timp erau umede, proces nu prea curat dar eficace care le permitea fotografilor sa realizeze negative de inalta calitate cu o expunere de mai putin de 30 de secunde.
Procesul folosit de acest aparat produce o imagine pozitiva detaliata pe o placuta de arama, destul de mica pentru a fi tinuta in mana. Aparatul a fost foarte raspandir in anii 1850, dar a fost in final inlocuit cu procesul negativ/pozitiv inventat de englezul William Henry Fox Talbot pe care a revizuit si imbunatatit.
Prin procedeul lui Talbot se obtinea o foaie negativa de pe care el putea produce orice numar de foi pozitive. El a expus o folie de argint fotosensibila pentru scurt timp la lumina, dupa care tratat-o cu alte substante chimice pentru a face imaginea vizibila. Cativa ani mai tarziu sticla a inlocuit folia de argint pentru suportul negativelor, iar sarurile de argint au fost tratate cu colodium, un lichid vascos. Netezimea sticlei putea produce imagini mai clare deoarece detalile nu se mai pierdeau datorita asperitatii hartiei. Acest procedeu a ajuns sa fie cunoscut sub numele de developare.
Deoarece in procesul de imprimare cu colodium umed se cerea fotografilor sa acopere placa de sticla inaintea expunerii, cercetatorii au cautat metode de a realiza procesul pe cale uscata. Placile uscate sunt bucati de sticla invelite cu un strat de emulsie de gelatina si bromura de argint. Cativa ani mai tarziu inventatorul american George Eastman realizat o versiune mai flexibila a acestui sistem, o panglica lunga de hartie care ar putea inlocui placa de sticla. Aceasta inventie a pavat drumul spre filmele din ziua de astazi ( care sunt fabricate din acetat sau din poliester, tipuri de plastic care sunt mai putin inflamabile decat hartia)
sursa:preferatele.com
Fotografia, la 185 de ani de la primul succes
Prima fotografie din istorie a fost realizată în 1826, de Joseph Nicephore Niepce. Mișcarea soarelui pe parcursul celor opt ore de expunere a făcut ca rezultatul să nu fie cel mai bun. Asociatul lui Niepce, Louis Jacques Mandé Daguerre a perfectat tehnica, reușind să creeze imagini simple pe suport de metal.
Până în 1839 a perfectat un sistem ce presupunea expunerea unei plăci de cupru argintată, developarea imaginii în vapori de mercur și fixarea acesteia în soluție de sare.
În 1855 au fost introduse plăcile fotografice pe bază de colodiu uscat, iar chiar înaintea anului 1900 camere foto erau suficient de mici pentru a fi ținute în mână. Timpii de expunere se micșoraseră semnificativ, așa că, în scurt timp, a apărut și declanșatorul mecanic.
În 1889, George Eastman a folosit pentru prima dată filmul fotografic în locul plăcilor. Camera sa, numită „Kodak”, a fost comercializată din anul 1888. Era dotată cu un film ce permitea 100 de expuneri, iar când acesta se termina camera trebuia trimisă înapoi la fabrică pentru procesarea imaginilor și schimbarea rolei de film. Pentru că ofereau imagini de o calitate superioară, plăcile fotografice au rămas însă populare timp de mai mulți ani.
Pe parcursul secolului 20, tehnologia a avansat rapid în cazul camerelor de fotografiat, devenind un aparat popular și accesibil. În 1913 a apărut prima cameră foto pe 35 mm, iar în 1927 General Electric a introdus blițul cu bec. Din 1935 Kodak a început să fabrice și negative color, iar în 1948 au fost lansate și camerele Polaroid.
Experimentele cu fotografii digitale au început, la Kodak, în 1975, cu 20 de ani înainte ca primul model de acest tip să fie lansat pe piață. Iar până în 1980 au fost lansate și primele camere cu focusare automată. Iar în 1981 Sony a lansat și camera foto electronică, dotată cu un minidisc pentru stocarea imaginilor.
În 1990 Kodak a introdus și camerele care stocau fotografiile pe CD-uri, iar un an mai târziu compania lansa și primele camere foto digitale pentru profesioniști și jurnaliști. Modelul Kodak DCS-100 avea o rezoluție de 1,3 megapixeli și costa 13.000 de dolari. Prima cameră digitală a fost însă Fuji DS-1P, în 1988, cu o memorie internă de 16 MB. Nu a fost însă vândută niciodată în SUA și nici scoaterea sa pe piață în Japonia nu a fost confirmată.
Dar pasul important fusese făcut, iar de aici înainte atenția producătorilor este acaparată de tehnologia introdusă de Kodak, în anii următori mai mulți producători lansând camere digitale ușor de folosit.
Nikon D1, primul SLR digital, apărut în 1991, avea o rezoluție de 2,74 megapixeli și era prima cameră ce costa mai puțin de 6.000 de dolari, fiind cu adevărat accesibilă fotografilor profesioniști, jurnaliștilor și consumatorilor premium.
sursa:itmoldova.com