Mi te-a cerut pãmântul prea devreme.
Mã cert cu el şi-i spun cã-i vinovat...
Îmi strigi din brazdã : -Nu te teme,
Copilã, pentru tine m-am rugat
Sã ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ;
Lucreazã, nu ai vreme ca sã stai !
-Pãrinte al meu, duhovnice şi tatã,
Îngenunchez, mã rog şi strig mereu :
Tu neputinţa mea o iartã
Când mã rãnește clopotul cu plânset greu !
Îmi este dor de tine şi de clipe sfinte,
Prin tine cãpãtam putere…
Aş vrea sã fie totul ca-nainte;
Nu mai gãsesc la nimeni mângâiere.
Mai roagã-te, pãrinte încã-o datã
Sã-nving pãcatul trupului şi eu,
Sã trec prin restul vieţii fãrã patã...
-Sã te-odihneascã-n pace Dumnezeu !
(Ilustratia Carmen Taulescu)
-->
Răspunsuri
Semn de lectură. Cu admiraţie pentru un vers scis parcă cu inima.
Minunat poem, Dumnezeu sa-l aseze in randul dreptilor, daca chiar a decedat. Doamne ajuta!