Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?
Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile
Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în
fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa
ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în
fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu
ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui
cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru
săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că
totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are
dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau
lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri,
făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la
Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre
îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În
plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca
ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt
peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2
Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?
Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la
rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o
relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de
la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce
legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu
este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să
audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi
Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să
v-asculte!”3
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema
asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu
sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să
Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi...
şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi
Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă
ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la
Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot
începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua
aminte la rugăciunile lor.
Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?
Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar.
Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că
rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga
tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce?
Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le
avem cu ceilalţi schimbă totul.
Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi
cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul
Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac
nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel
teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu
eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu
El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.
Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?
Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5
Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele”
înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe
El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim.
Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă
cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice
I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6
Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura
înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).
Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un
singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit
de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem
stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite
informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o
anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne
înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită
acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale
s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe.
Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă
am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.
Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?
Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos
doar câteva exemple:
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se
milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este
un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe
cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10
- adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a
cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va
da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11
De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?
Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă
situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci
când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să
rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că
Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice
pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13
Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema
respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă.
Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar
putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu
se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu
ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea.
Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se
înspăimânte.”14
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă
oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina
care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea
podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu
pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al
podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă
de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea
Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16
În concluzie... Cum să ne rugăm
Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă
cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi,
trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la
El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se
bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât
ne putem încrede mai mult în El.
Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în
caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu
este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
Articol de Marilyn Adamson
(1) 1 Ioan 5:14
(2) 1 Peter 3:12
(3) Isaia 59:1,2
(4) Evanghelia după Ioan 10:14,27-28
(5) Evanghelia după Ioan 15:7
(6) 1 Ioan 5:14,15
(7) Isaia 30:18
(8) Psalmul 18:30
(9) Psalmul 147:11
(10) Evanghelia după Ioan 15:13
(11) Epistola către Romani 8:31, 32
(12) 1 Petru 5:7
(13) Epistola către Filipeni 4:5-7
(14) Evanghelia după Ioan 14:27
(15) Ieremia 31:3 (rsv)
(16) Psalmul 62:8
Trimite această pagină unui prieten
-->
Răspunsuri
Dumnezeu ne raspunde si ne va raspunde intotdeauna la rugaciuni. Mie personal intotdeauna mi-a raspuns ori de cate ori l-am rugat sa-mi ajute in cate ceva. Insa l-am respectat mereu.
De ce nu ne asculta Dumnezeu rugaciunile
Vezi mai multe video din muzica