Pătimirea Sfântului Slăvitului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (23 aprilie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
-->
Răspunsuri
Rugaciuni Către Sfântul Mar... by Ioan M.
Sfântul Ștefan cel Mare și a două icoană a Sfântului Gheorghe de la Zografu
Mănăstirea Zografu s-a bucurat și ea de sprijinul Țărilor Române. Mai întâi din partea voivodului Alexandru cel Bun, iar mai apoi din partea lui Alexandru Aldea. Din pomelnicul mănăstirii reiese că și Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanul și Ieremia Movilă au ctitorit aici, dimpreună cu domniță Ruxandra, soția Lapusneanului. Neagoe Basarab, Radu cel Mare și Vintilă Vodă, Aron Vodă, Miron Barnovski și Vasile Lupu au ajutat și ei.
Însă cel mai de seama ctitor român la Zografu rămâne Sfântul Ștefan cel Mare, care o numea "mănăstirea să din Sfântul Munte", fapt confirmat de călugărul Isaia de la Hilandar, care spunea, la 1489, că Zografu a fost înființată de Sfântul Ștefan cel Mare al Moldovei.
Înainte de Bătălia de la Vaslui a avut loc o minunată întâmplare. Fiindu-i teamă de mulțimea paganilor, creștinii lui fiind cu mult mai puțini la număr, Sfântul Ștefan cel Mare a făcut rugăciune. În noaptea aceea, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i s-a arătat în vis și i-a zis: "Îndrăznește în Domnul și să nu te temi de această mulțime, ci în zori adună oștirile tale, le trimite asupra vrăjmașilor lui Hristos, cu glas de trâmbiță și alai. În această vei cunoaște puterea lui Dumnezeu, care acum te ajută, căci pentru această sunt eu trimis, să-ți arăt cine va birui, și puterea această este mare în ține și lucrătoare, și o să te ajut pe ține în toate bătăliile. Tu să innoiesti mănăstirea mea pustiită, numită Zografu, care este inMuntele Athos, și trimite acolo icoană mea pe care o ai cu ține.“
Sfântul Ștefan cel Mare a refăcut complet mănăstirea și a pictat biserica mare, construind și portul, întărit cu turn de apărare. Portul va fi reparat de care fiul sau, Bogdan Voievod, în secolul al XVI-lea, acesta păstrând pisaniile originale pane astăzi. Din vechea mănăstire nu a rămas mai nimic până la noi. La restaurările din secolul al XIX, frescă originală s-a pierdut, inclusiv portretul ctitorului. Tabloul votiv a fost repictat, însă el nu mai are valoarea originalului.
În muzeul mănăstirii se află și astăzi steagul de lupta al Sfântului Ștefan cel Mare, brodat cu chipul Sfântului Gheorghe, iar în biserica se află icoană făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe, icoană care l-a însoțit pe marele voievod în bătălia de la Vaslui și pe care însuși voievodul a trimis-o în dar, Mănăstirii Zografu, așa cum însuși Sfântul Gheorghe i-a poruncit.
Icoană cu Sfântul Gheorghe, precum și steagul de lupta al Moldovei, cusut în fir de aur și argint, având pe o parte icoană sfântului Gheorghe, iar pe cealaltă stema Moldovei, au fost oferite Mănăstirii Zografu în anul 1502, cu puțîn timp înainte de moartea Sfântului Ștefan cel Mare.
Pe steagul de lupta, Sfântul Ștefan cel Mare a scris: "O, luptatorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din milă lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Ține, că să Te preamărim în veci. Amin. Și această a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale."
Icoană Sfântului Gheorghe adusă de un catâr la Mănăstirea Zografu
O a treia icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe care se păstrează la Mănăstirea Zografu a venit singură pe mare, aproape de golful Mănăstirii Vatoped. Părinții de la Vatoped au dorit-o pentru mănăstirea lor, precum și celelalte mănăstiri din zona, care auziseră despre minune.
Neajungând la nici o înțelegere, ei hotarara că Sfântul Gheorghe singur să își aleagă mănăstirea, ei făcând numai rugăciune. Astfel, ei așezară icoană pe un catâr, lăsat liber. Catarul a mers cu icoană până la Mănăstirea Zografu, lângă care s-a așezat jos și nu s-a mai mișcat deloc, murind.
Părinții au luat icoană sfântului și au așezat-o în biserica cea mare a mănăstirii, ctitorită de Sfântul Ștefan cel Mare. A două zi, icoană nu mai era în biserica, părinții găsind-o pe locul unde se oprise catarul. Luând-o înapoi în mănăstire, abia peste câteva zile ei înțeleseseră că această este voia Sfântului Gheorghe, care de fiecare dată apărea în același loc. Astfel, pe acel loc au ridicat părinții o biserica închinată sfântului.
Icoană Sfântului Gheorghe din Lodd - Palestina
În Palestina, în apropiere de Lida - Lodd, se află Mormântul Sfântului Gheorghe. În această mănăstire se află o icoană minunată a Sfântului Gheorghe, înaintea căreia se făceau mulțime de minuni. Într-o zi, icoană s-a făcut nevăzută de la ochii tuturor. În pofida tuturor căutărilor întreprinse în țară și în împrejurimi, nimeni nu a putut găși icoană.
Într-o noapte, Sfântul Gheorghe s-a arătat în vis egumenului acelei mănăstiri, pe numele sau Eustatie, și i-a spus: "De ce te istovesti peste măsură de întristare și mâhnire după mine, omule? Eu mi-am găsit biserica și mănăstire în Sfântul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stăpâne și Născătoare de Dumnezeu. Acolo am dorit să petrec. Dacă vreți să va mântuiți de mania care vine peste ține și peste aceia care sunt cu ține, ia pe frați și mergeți în pământul și mănăstirea pe care ți le-am spus, și acolo mă vei află, căci Domnul a dat întreagă Palestina și Siria spre nimicire saracinilor, din pricina înmulțirii păcatelor și nedreptăților săvârșite de creștini."
Plecând părinții din Palestina, au mers în Sfântul Munte Athos. Aici, la Mănăstirea Zografu, ei au văzut icoană lor iubita, așezată însă pe un lemn nou, iar nu pe cel vechi, precum se află în biserica lor. Văzând această, nici unul dintre ei nu a mai vrut să se întoarcă în patria natală, ei rămânând în mănăstirea athonita până la moarte.
Degetul episcopului necredincios a rămas lipit de icoană Sfântului Gheorghe !
Până astăzi, pe chipul sfântului, se vede foarte clar un deget de om. Degetul lipit de chipul sfântului este al episcopului Eparhiei de Vodin. Acesta, ajungând în mănăstirea Zografu, se închină icoanei Sfântului Gheorghe, însă auzind istoria minunatei zugraviri a acesteia, el nu crezu minunii.
Necrezand nici minunea zugrăvirii, nici minunile săvârșite înaintea icoanei, episcopul cel nebun a atins icoană cu degetul arătător, în chip batjocoritor. În clipă în care degetul a atins icoană, episcopul nu și l-a mai putut deslipi. Nici o metodă nu a fost suficientă spre a desprinde degetul lipit pe icoană. În cele din urmă, durerile fiind crâncene, degetul trebui a fi tăiat. Până astăzi, acesta stă lipit pe icoană.
Icoană Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu
Icoană Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu este una dintre icoanele recunoscute că făcătoare de minuni, păstrate încă în Sfântul Munte Athos. Mănăstirea Zografu este mănăstirea bulgarilor, pe Sfântul Munte, ea fiind întemeiată undeva pe la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea, de către trei bulgari veniți din Ohrida. Semnătură mănăstirii bulgare apare într-un tipicon al Sfântului Munte, în anul 927, ceea ce întărește ctitoria acesteia în cadrul secolului al IX-lea.
Numele mănăstirii este luat de la o icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, zugrăvită în preajma secolelor XIII-XIV. Icoană este numită "Sfântul Gheorghe Zografu" deoarece se crede că această s-a zugrăvit singură, prin mijlocire dumnezeiască. Cuvântul românesc "zugrav" vine de la grecescul "zograf", care este alcătuit din două cuvinte: "zoe", care înseamnă "viață" și "grafos", care înseamnă "scriitor". Astfel, "zugrav" înseamnă "scriitor de viață".
Icoană Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu
Istoria icoanei Sfântului Gheorghe de la Zografu este legată de însuși momentul în care mănăstirea a fost ctitorită. Trei frați din Ohrida, anume călugării Moise, Aaron și Ioan, au venit în Sfântul Munte, spre a duce viață retrasă.
Precum lumina nu se poate ascunde sub obroc, așa nici aceștia trei nu au rămas multă vreme tăinuiți. În scurtă vreme, în jurul lor s-au adunat mai mulți ucenici. Văzând această, în anul 919, ei vor ridică o micuța biserica, pe actualul loc al mănăstirii.
În legătură cu hramul viitoarei biserici, ei nu au căzut de acord, căci unul dorea să fie închinată Maicii Domnului, altul Sfântului Nicolae, iar celălalt, Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru a fi pace, ei au hotărât că Domnul să aleagă hramul mănăstirii.
Astfel, ei au luat lemnul pentru icoană hramului și l-au așezat în Sfântul Altar, nepictat și neatins. Încuind biserica, ei au purces la rugăciune de toată noaptea. În noapte, ei au văzut o lumina puternică izvorand din biserica. A două zi, ei au găsit icoană zugrăvită în chip minunat, pe față acesteia fiind minunat înfățișat Sfântul Gheorghe. Se mai spune că vreme de trei zile ei au postit și s-au rugat cu mare putere lui Dumnezeu.
...
-
1
-
2
de 2 Următor →