Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei (14 ianuarie) - Colecţia "Vieţile sfinţilor" a Bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.
Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • Cămaşa lui Hristos

    În legătură cu cămaşa Domnului şi căutarea ei de către Sfânta Nina, cronicarii georgieni menţionează puţine lucruri. Conform mărturiilor lor, se spune că Sfânta a descoperit mormântul Sidoniei unde era îngropată cămaşa.

    rizagospodnya-07b93506.jpg?profile=RESIZE_400xSfânta dăduse poruncă să fie tăiat cedrul care crescuse pe mormânt. Însă butucul care a rămas în pământ împreună cu rădăcinile, l-a lăsat aşa cum era, după porunca tânărului cel purtător de lumină ce i s-a arătat în rugăciune.

    Astfel, cronicarii susţin că, de atunci, Sfânta nu s-a mai gândit niciodată să scoată rădăcinile pentru a deschide mormântul Sidoniei, şi nici nu a mai căutat preacurata cămaşă a lui Hristos în altă parte.

    Atunci când cei trimişi de Mirian au primit de la Marele Constantin bucata din Cinstita Cruce şi un cui, nu le-au adus la Mtskheta, ci bucata din Cinstita Cruce au lăsat-o la Manglisi, iar cuiul la Erusetia. Fiindcă acest lucru l-a supărat pe regele Mirian, Sfânta i-a spus:

    – Nu te întrista, rege! Aşa trebuie să fie, ca Cinstita Cruce să ocrotească hotarele regatului tău şi credinţa în Hristos să se răspândească. Iar pentru tine şi capitala ta este de-ajuns harul că aici se află preacinstita cămaşă a Domnului.

    Cât timp a trăit Sfânta, dar şi după moartea ei, curgea din rădăcinile cedrului mir cu bună mireasmă şi tămăduitor, vădind prezenţa cămăşii în acel loc.

    Arhiepiscopul Nicolae I, care păstorea Biserica Georgiană la mijlocul secolului al XII-lea (1150–1160), vestit pentru sfinţenia şi înţelepciunea lui, notează următoarele:

    lloyd-c-douglas-camasa-lui-christos_179041.jpg?profile=RESIZE_400x„În vremea mea, mulţi pun la îndoială dacă într-adevăr există cămaşa Domnului sub stâlpul făcător de minuni. Această îndoială este îndreptăţită, fiindcă nu s-a descoperit cămaşa, nimeni nu a văzut-o aici. În orice caz, minunile, atât cele din vechime cât şi cele de astăzi, pe care cu ochii noştri le vedem toţi, se datorează cămăşii Domnului şi se săvârşesc prin stâlpul «izvorâtor de mir»”.

    În continuare, numărând minunile, arhiepiscopul descrie cum a ars cu foc ce ieşea din pământ femeia unui sultan turc când, din curiozitate, a vrut să deschidă mormântul Sidoniei pentru a vedea cămaşa. De asemenea, menţionează că tătarii ce veniseră împreună cu ea pentru a săpa au fost loviţi de o putere nevăzută. „Această minune”, notează acelaşi autor, „au văzut-o mulţi şi au auzit-o toţi”.

    Arhiepiscopul considera izvorârea mirului ca fiind o minune permanentă. Izvorârea era vădită întotdeauna tuturor. „Oricine vede”, spunea acesta, „umezeală pe partea dinspre răsărit a stâlpului. Unii, pentru a necinsti acel loc, au mânjit partea aceea cu var, dar nu au putut să oprească curgerea mirului. Toţi suntem martorii mulţimii de tămăduiri ce s-au făcut de acesta”.

    Arhiepiscopul Nicolae a alcătuit o slujbă în cinstea cămăşii Domnului, care mai târziu a fost diortosită şi completată de arhiepiscopii Visarion şi Antonie.

    Extras din Patericul georgian, Editura Egumenița, via http://doxologia.ro.

  • Cum a primit Sfânta Nina crucea de la Maica Domnului

     

    icoana-sfanta-nina-1-627x836.jpg?profile=RESIZE_400xCând Nina a împli­nit doisprezece ani a mers cu părinții ei la Ierusalim. Tatăl ei, înflăcărat de dragoste pentru Dumnezeu a vrut să se afierosească Lui și să se facă pustnic. După ce a primit consimțământul soției și binecuvântarea episcopului, și-a luat rămas bun cu lacrimi de la fiica sa Nina, încredințând-o Domnului, Tatăl ceresc și ocrotitorul orfanilor.

    – Să nu te temi de nimic, copilul meu, i-a spus acela. Urmează cu osârdie pilda Mariei Magdalena și a Mariei, sora lui Lazăr. Dacă Îl vei iubi pe Hristos precum acelea, Harul Său nu te va părăsi.

    Apoi a plecat și s-a făcut nevăzut în pustia Iordanului. Locul nevoinței și al morții sale a rămas necunoscut.

    Mama Sfintei Nina, Suzana, a fost așezată de fratele său, episcopul, în Sfânta Biserică a Învierii ca diaconiță ca să poarte de grijă săracilor și femeilor bolnave. Apoi Nina a fost încredințată stareței Niofo­ra ca să o crească și să o educe.

    Niofora cunoștea bine adevărurile creștine și îi vorbea neîncetat micii Nina despre ele. Iar aceea, care era din fire supusă, arăta multă râvnă și ascultare. Cercetând în fiecare zi Sfânta Scriptură inima ei tresălta de dragoste și recunoștință pentru Hristos, Care a suferit atât de mult pentru mântuirea oamenilor.

    Când citea în Evanghelie despre răstignirea Domnului, gândul ei se oprea la Cămașa Lui.

    – Unde s-o fi găsind oare Cămașa Fiului lui Dumnezeu? a întrebat-o odată pe Niofora.

    – Cunoaștem din tradiție, a răspuns aceea, că se află în cetatea Mtsheta din Iviria, la nord-est de Ierusalim. A dus-o acolo rabinul Elioz după ce a luat-o de la ostașul care o câștigase la sorți, lângă Cruce. Locuitorii acestei țări se numesc kartveliți, se învecinează cu armenii și se află încă în întunericul idolatriei.

    Cuvintele Nioforei au pătruns adânc în inima Sfintei. De atunci a început să se roage fierbinte, zi și noapte, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:

    – Învrednicește-mă, Stăpână, să merg în țara Ivi­riei ca să mă închin cămășii Fiului tău!

    Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a auzit rugă­ciunea ei, i s-a arătat în vis și i-a zis:

    – Mergi în Iviria, de vreme ce îți dorești aceasta atât de mult. Acolo însă vei propovădui și Evanghelia lui Hristos, care îți va da din belșug Harul Său. Dar și eu te voi ajuta.

    – Dar eu sunt o femeie neputincioasă. Voi putea, oare, să săvârșesc o lucrare atât de mare? a întrebat fata cu smerenie.

    Atunci Născătoarea de Dumnezeu i-a pus în mână o cruce făcută din mlădițe de viță și i-a spus:

    – Ia această cruce! Ea îți va fi scut și păzitoare de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Cu puterea ei vei aduce țara Iviriei la credința în iubitul meu Fiu, „Care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”[1].

    Atunci când Sfânta s-a trezit, a văzut în mâinile ei minunata cruce și a sărutat-o cu lacrimi de bucurie. Apoi a tăiat o șuviță din părul ei, a prins-o de cruce și a mers să se întâlnească cu unchiul său, Iuvenalie. Acela, auzind despre arătarea Maicii Domnului și despre porunca ei de a propovădui Evanghelia în Iviria, a văzut limpede în aceasta voia lui Dumnezeu. De aceea, fără cea mai mică șovăire, i-a dat binecuvântarea sa.

    Când a venit vremea plecării, episcopul a dus-o pe nepoata sa în Biserica Învierii, și-a pus mâna pe capul ei și s-a rugat:

    – Doamne Dumnezeule și Mântuitorul nostru, în­credințez în mâinile Tale această copilă, care cu multă râvnă s-a hotărât să se afierosească lucrării de încreștinare a oamenilor. Binecuvânteaz-o și călăto­rește împreună cu ea povățuind-o pretutindeni, unde Te va propovădui. Dăruiește cuvântului ei asemenea putere și înțelepciune, încât nimeni să nu poată să-i stea împotrivă!

    Și tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea creștinilor, care ai ales-o să propovăduiască Evanghelia Fiului tău la popoarele necredincioase, dăruiește-i putere împotriva văzuților și nevăzuților vrăjmași. Acoperă-o și o apără totdeauna și nu o lipsi de ajutorul tău, ca să împlinească voia ta cea sfântă!

    [1] I Tim. 2, 4.

    Extras din Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii, Editura Evanghelismos.

    https://marturieathonita.ro/cum-a-primit-sfanta-nina-crucea-de-la-maica-domnului/
  • Cu admirație!

  • Crucea Sfintei Nina a Georgiei

    După hotărârea tatălui său de a se face pustnic, Sfânta Nina a fost lăsată sub ascultarea stareţei Niofora, care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt. Niofora îi vorbea tot timpul Ninei despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii, iar Nina se întreba adesea ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, îi punea stareţei această întrebare. Stareţa i-a spus la un moment dat că aceasta se găseşte în cetatea Mţheta din ţinutul Iviriei (Georgiei).

    Crucea Sfintei Nina a Georgiei | Doxologia

    Astfel, Nina a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui veşmânt sfânt. Într-o noapte a visat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvintează şi îi dă o cruce făcută din viţă-de-vie împletită. Când s-a trezit, a văzut crucea în propriile mâini. Bucuria a copleşit-o, iar lacrimile au început să îi curgă pe obraji. Imediat a mers la episcopul Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat descrierea visului şi a văzut crucea, i-a dat binecuvântarea şi s-a rugat îndelung ca Nina să reuşească în drumul pe care Dumnezeu i-l pregătise.

    Crucea din tulpini de viţă pe care Născătoarea de Dumnezeu a dăruit-o Sfintei Nina era păstrată în anul 458 în Catedrala din Mtskheta. În secolul al VI-lea, când închinătorii la foc au pornit prigoană împotriva creştinilor, un oarecare ieromonah Andrei a mutat crucea în Armenia.

    În secolul al XI-lea, regele sfânt David Ziditorul a luat crucea şi a adus-o cu multă cinste în Georgia, ca pe un patrimoniu al Bisericii ivirene. Din letopiseţele georgiene aflăm că în vremurile grele de mai târziu, cu războaie şi năvăliri, regele Teimuraz II poruncea preoţilor să ducă această cruce şi s-o ascundă în munţi. Ea a fost aşezată în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Ananuri, aflată pe malul râului Aragvi.

    Pentru o jumătate de veac (1749–1801), crucea a rămas în Rusia, păstrată undeva pe proprietăţile principilor georgieni din Nijegorsk.

    Astăzi, acest simbol al ostenelilor Sfintei Nina de a binevesti Evanghelia, se păstrează în Catedrala Sioni din Tbilisi, într-o raclă, lângă porţile dinspre miazănoapte ale altarului. Deasupra raclei de argint se pot vedea sculptate scene din viaţa sfintei şi minunile pe care le-a săvârşit cu puterea acestei cruci.

    În Biserica Armeană există o sărbătoare în cinstea acestei cruci.

    • Crucea Sfintei Nina a Georgiei
      După Patericul georgian

      Crucea din tulpini de viţă pe care Născătoarea de Dumnezeu a dăruit-o Sfintei Nina era păstrată în anul 458 în catedrala din Mţheta. Mai târziu, când închinătorii la foc au pornit prigoană împotriva creştinilor, un oarecare monah Andrei a mutat crucea în Armenia. A rămas acolo până în anul 1236, când a fost adusă din nou în Georgia şi aşezată în catedrala din Mţheta. Însă de multe ori, pentru a nu fi pângărită de vrăjmaşi în timpul năvălirilor acestora, o ascundeau în munţi sau în biserica Sfintei Treimi ce se păstrează până astăzi în Muntele Kazbeghi, ori în vechea biserică a Născătoarei de Dumnezeu, în fortăreaţa Ananuri.

      Pentru o jumătate de veac (1749–1801) crucea a rămas în Rusia, păstrată undeva pe proprietăţile principilor georgieni din Nijegorsk.

      Astăzi, acest simbol al ostenelilor Sfintei Nina de a binevesti Evanghelia, se păstrează în catedrala Sfântul Sisoe din Tbilisi, într-o raclă, lângă porţile dinspre miazănoapte ale altarului. Deasupra raclei de argint se pot vedea sculptate scene din viaţa sfintei şi minunile pe care le-a săvârşit cu puterea acestei cruci.

      Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

  • Rugăciune către Sfânta Nina

    „O, atotlăudată și preaminunată Nina, cea întocmai cu Apostolii, mare podoabă a Bisericii dreptmăritoare și lauda cinstită a poporului ivirean, cea care întreaga țară georgiană cu învățătură dumnezeiască a Evangheliei ai luminat; cu faptele apostolești ai învins vrăjmașul mântuirii noastre, cu munca și rugăciunile ai sădit aici grădina lui Hristos, care a dat roade multe.

    Prăznuind sfântă amintirea ta, ne înfățișăm cinstitului tău chip și cu evlavie sărutăm atotlăudatul dar dat ție de Maica Domnului – Crucea de minuni făcătoare, pe care ai înfășurat-o cu părul tău prețios, și te rugăm cu umilință ca pe o veșnică ocrotitoare a noastră: de toate relele și scârbele păzește-ne, pe dușmanii Bisericii Sfinte a lui Hristos și pe potrivnicii evlaviei înțelepțește-i, turma ta ocrotește-o și roagă-L pe Atotbunul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, în fața Căruia te afli, pace țării noastre să dăruiască, oamenilor viață îndelungată și spor în tot lucrul bun și mijlocește pentru noi să ne primească în împărăția Sa cerească unde toți sfinții laudă Preasfânt numele Lui acum și pururea și în vecii vecilor.

    Amin”.

Acest răspuns a fost șters.

COLECŢIA CARTEA SFINŢILOR

Colecţia Credo 

Opinii Cartea sfinţilor

Voturi 1

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentariile sunt închise.

Comentarii

  • Părinții mănăstirii Putna cântă "Aliluia" (după Apostol, glas 1), o variantă compusă acum mai bine de 500 de ani (1511) de către protopsaltul Eustatie, cel al cărui nume îl poartă corul mănăstirii.

Acest răspuns a fost șters.
-->