Sfântul Prooroc Iona (21 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia. Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
-->
Răspunsuri
Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire.
1. Şi Dumnezeu a dat porunca unui peste mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
2. Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând:
3. "Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor către El am strigat, şi El a luat aminte la glasul meu!
4. Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul marii şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine.
5. Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău!
6. Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarbă marii s-a încolăcit în jurul capului meu;
7. Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţă mea, Doamne Dumnezeul meu!
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Ţine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"
11. Şi Domnul a dat porunca peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!
Cînd de pește e-nghițit
Din adîncuri el o spune
Pe Dumnezeu împlorînd:
"Sunt la mare strîmtorare,
Din adîncuri, eu Te chem;
Vino, și dă-mi ascultare
Doamne, Dumnezeu din cer;
Trec prin valea umbrei morții
Și-am crezut că-s lepădat,
Tu ești zorii vieții mele
Căci doar Tu m-ai ascultat.
Îmi tînjea inima-n mine
De Tine mi-am amintit...
Și din templul Tău Isuse,
Numai Tu m-ai mîntuit.
Cei ce se lipesc de idoli
(Care sunt deșertăciuni!)
Pentru ei nu-i îndurare
Nici răspuns la rugăciuni.
Eu Îți voi aduce jertfe
Mulțumind în casa Ta
Și ale mele juruințe,
Toate, le voi onora.
Tu-mi ești mîntuirea, Doamne,
Căci din Tine o primim
Și în harul slavei Tale,
Suntem toți în veci... Amin!"
Apoi, Domnu-a dat poruncă
Peștelui, și l-a vărsat;
Pe Iona, l-a scos din apă
Spre Ninive a plecat...
O, ce har că-a doua oară
Domnul slavei i-a vorbit!
Porunca nu-i o povară
Și cuvîntul l-a vestit;
Merge cale de o zi
Și le spune-n gura mare:
Dumnezeu va nimici
Pe toți, de la mic la mare..."
Patruzeci de zile sunt
Și nu va mai fi izbîndă
Dar în inimi-acest cuvînt
Aduce pocăință sfîntă.
Domnul Dumnezeu din cer,
Milă are de cetate
Ruga lui Iona-i un semn,
Pentru noi, o claritate,
Să rămînem credincioși
Ascultînd a Lui poruncă
Și din valuri, vom fi scoși
Din groapa cea mai adîncă...
Iona - Marin Sorescu.pdf by Radu Mateucă on Scribd