Viaţa Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște (11 ianuarie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
-->
Răspunsuri
Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare
sursa: PR. SILVIU CLUCI LOCURI DE PELERINAJ
Mănăstirea Sfântului Teodosie, cunoscută şi sub denumirile de „Der Ibn Abet” sau „Deir Dosi”, se află la aproximativ şapte kilometri de Betleem, pe drumul ce duce spre Mănăstirea Sfântului Sava.
Foto: Silviu Cluci
Sfântul Teodosie s-a născut în anul 424 în Capadocia, în satul Mogarissus din părinţi binecredincioşi. La vârsta de 27 de ani a plecat să se închine la Sfintele Locuri. Trecând prin Antiohia, tânărul Teodosie a fost binecuvântat de Sfântul Simeon Stâlpnicul, care i-a prorocit mari daruri duhovniceşti. După închinarea la Mormântul Domnului, Sfântul Teodosie a locuit o perioadă în Tumul lui David, apoi şi-a îndreptat paşii spre Mănăstirea Kathisma, închinată Maicii Domnului.
Peştera magilor
Iubind mult viaţa sihastră şi căutând un loc unde să se retragă, cu voia Domnului, Sfântul Teodosie a descoperit printr-o minune peştera unde cei trei magi înnoptaseră atunci când, „luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor” (Matei 2, 12). Tradiţia spune că în acel loc se găseau multe peșteri. Punându-şi nădejdea în Domnul, Sfântul Teodosie a postit şi s-a rugat cu multă râvnă. Apoi a luat o cădelniţă în care a pus cărbuni stinşi şi tămâie, a cercetat pe rând peşterile şi s-a oprit acolo unde cărbunele s-a aprins singur.
Începuturile mănăstirii
Între anii 465-475, Sfântul Teodosie împreună cu ucenicii adunaţi în jurul său au ridicat o mănăstire. Încetul cu încetul, un adevărat oraş a răsărit împrejurul mănăstirii, numărul vieţuitorilor depăşind curând 700 de monahi de diferite naţionalităţi. Conform izvoarelor scrise, în mijlocul lor domneau dragostea, disciplina, vrednicia şi o deosebită atmosferă duhovnicească. În centrul mănăstirii se afla biserica în care se oficia liturghia în limba greacă şi două biserici de dimensiuni mai mici, pentru nevoinţele diferitelor comunităţi monahice.
În organizarea internă a chinoviei, Sfântul Teodosie nu a urmat exemplul mănăstirilor existente deja în Palestina, ci a stabilit reguli noi, specifice. Monahii puteau trăi liniştiţi în obşte, îmbinând viaţa sihastră cu fapta cea bună în sprijinul aproapelui; confecţionau bunuri atât pentru uzul propriu, cât şi pentru vânzare. Pe lângă ateliere, mănăstirea dispunea de camere pentru pelerini, cămine pentru cei săraci şi infirmi şi spitale.
Sfântul Teodosie a trecut la Domnul la 11 ianuarie anul 529, şi a fost îngropat în peştera celor trei magi.
Urmaşii Sfântului Teodosie
Sfântului Teodosie i-a urmat Sfântul Sofronie, care a fost stareţ timp de 14 ani şi 2 luni, adormind întru Domnul la 21 martie 546. Sfântului Sofronie i-a urmat Rufos, iar acestuia, Stratigios, renumit pentru postirea neîncetată, privegherea neîntreruptă şi munca grea. Stratigios a fost urmat de Modest.
Unul dintre fraţii de mănăstire din timpul Sfinţilor Sofronie şi Modest a fost Ioan Moshu, autor al Limonarului, care a murit mai târziu la Roma. Pentru sfinţenia vieţii sale, moaştele lui au fost aduse şi depuse în Peştera celor trei magi.
Invazia persană
În anul 614 a avut loc invazia perşilor la Locurile Sfinte. Dintr-un jurnal scris în secolul al IX-lea, aflăm că perşii au ars mănăstirea, ucigând mulţi dintre fraţi, iar restul au fugit de teama păgânilor.
Tot atunci, perşii au incendiat Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, au jefuit cele mai multe dintre mănăstiri, au ucis 90000 de creştini, l-au luat ostatic pe Patriarhul Zaharia al Ierusalimului şi au răpit Sfânta Cruce din Ierusalim. Basilica Naşterii Domnului din Betleem a fost singura biserică scăpată întreagă. În acest context dificil, stareţul Modest a fost ales patriarh, urmând lui Zaharia.
Conform aceluiaşi jurnal, mănăstirea a fost refăcută parţial, iar în anul 808 în chinovie mai trăiau doar 70 de călugări.
Perioada cruciaţilor şi a otomanilor
În epoca dominației cruciate în Țara Sfântă, peste Peștera Magilor a fost reconstruită o biserică nouă.
La începutul secolului al XII-lea, egumenul Daniel, cel mai vechi pelerin rus în Țara Sfântă cunoscut, povestește că mănăstirea era vizibilă de la Ierusalim și că se afla la 6 mile (aproximativ 10 km) de Ierusalim.
Între secolele XII-XIII, mănăstirea se ridică încetul cu încetul, însă nu rezistă prea mult timp, din cauza sărăciei. În secolul al XVI-lea, mănăstirea a fost din nou devastată de turci și locul a rămas pustiu pentru multă vreme.
Refacerea mănăstirii
În luna august a anului 1881, Fotios Alexandritis, directorul Seminarului Teologic al Mănăstirii „Sfânta Cruce”, a cumpărat de la un arab Peştera celor trei Magi şi terenul cu ruinele mănăstirii. În anul 1896, în ziua de pomenire a Sfântului Teodosie, Patriarhul Gherasim I al Ierusalimului a sfinţit piatra de temelie a noului aşezământ.
Între anii 1914-1952, Părintele Leontie din Creta a înălţat biserica cea mare, a descoperit şi a restaurat Peştera celor trei Magi şi a cumpărat încă 40000 metri pătraţi, dedicându-şi întreaga viaţă acestei chinovii.
Deşi ctitoria Sfântului Teodosie se află astăzi în teritoriul arab ostil, mănăstirea a devenit popas obligatoriu pentru orice pelerin la Locurile Sfinte.
(Foto) Popas la Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare
Doamne ajuta poporul tau!
-
1
-
2
de 2 Următor →