Pomelnic

[Ioan Muntean]

Pomelnic

de Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu

Pe toţi cei ce în veacuri au căzut luptând

Pentru biruinţa Crucii preacinstite,

Cei ce-n clipa morţii au avut în gând

Numele Treimii preablagoslovite,

Şi pe toţi aceia care au râvnit

Slava şi cununa mai presus de minte,

Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni

În Împărăţia slavei Tale sfinte.

 

Pe toţi Mucenicii Neamului, eroi,

Luptători cu spada sau cu rugi sfinţite,

Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi

Şi ne scot în grabă tainic din ispite,

Şi pe toţi aceia care pentru neam

Au trăit în temniţi ca-n nişte morminte,

Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni

În Împărăţia slavei Tale sfinte.

 

Pe tot neamul nostru evlavios şi sfânt,

Voievozi şi doamne, boieri, jupânese,

Toţi câţi dorm cu trupul în acest pământ,

În hotarul ţării noastre preaalese,

Pe părinţii noştri şi pe fraţii dragi,

Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,

Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni

În Împărăţia slavei Tale sfinte.

 

Şi pe toţi aceia care neştiuţi

Stinsu-s-au în vremea asprelor prigoane,

Cei ce încă astăzi zac necunoscuţi

Şi-n Biserici nu au slujbe, nici canoane,

Pe toţi Sfinţii pe care numai Tu-i ştii

Şi al căror nume numai Tu-l ţii minte,

Pomeneşte-i, Doamne, Tu, când vei veni

În Împărăţia slavei Tale sfinte.

 

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

Zorica Latcu – Maica Teodosia

Monahia cu suflet de poezie

„Poeziile Maicii Teodosia, fiecare în parte şi toate la un loc, sunt pentru noi un ospăţ de Paşti, o chemare la bucurie. Ele sunt ceva «de pe tărâmul celălalt», din locul închis cu gard înalt, unde privim doar «printre uluci». Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste creaţii literare, prin care vine la noi Dumnezeu şi Cosmosul transfigurat. Să dăm slavă lui Dumnezeu că au ajuns la noi prin cartea de faţă darurile lui Dumnezeu, revărsate peste lume prin Maica Teodosia Laţcu, pe care a ales‑o cerul să bucure pământul”. – Pr. Teofil Părăian

Poezia Zoricăi Laţcu, afirmată încă din anii ’40 ca o lirică valoroasă, a început să fie cunoscută mai mult abia după 1990, an care a şi coincis cu trecerea poetei la Domnul. Redescoperirea ei s-a făcut datorită unui mare admirator al ei, părintele Teofil Părăian. Cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta, în nenumăratele lui conferinţe şi dialoguri prin ţară, a găsit mereu timp să recite din poeziile maicii Teodosia (numele primit de Zorica Laţcu, la intrarea în mănăstire).

Zorica Laţcu s-a născut pe 17 martie 1917 într-o familie de ardeleni refugiaţi în Ungaria, în timpul Primului Război Mondial. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut la Braşov. Între anii 1936-1940 a făcut facultatea la Cluj, studiind filologie clasică – limba greacă şi latină – şi, pe lângă aceasta, a urmat cursurile Facultăţii de litere, limba şi literatura franceză. După terminarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj. Aici a colaborat la Dicţionarul Limbii române al Academiei Române, coordonat de Sextil Puşcariu.