Dejunul pe iarba

[Lenuş Lungu]

"Dejunul pe iarba" original intitulat "Baia" de Edouard Manet (1832, Paris - 1883), a fost prima data expus in Salon des Refusés in 1863. Pictura, cum era aproape de asteptat (zic aproape deoarece in Louvre se gaseau expuse un numar destul de mare de tablouri in care apareau barbati imbracati alaturi de femei dezbracate si nimeni nu protesta in fata muzeului) a starnit inca de la inceput comentarii si critici din partea unui public in stare de soc.

"Dejunul pe iarba" nu este o pictura realista in sensul social sau politic ci este mai degraba o declaratie in favoarea libertatii individualitatii artistului. Prezenta femeii dezbracate cu privirea atintita la noi, alaturi de cei doi barbati imbracati era o insulta la adresa valorilor timpurilor, cu atat mai mult cu cat personajele erau fete cunoscute: femeia dezbracata are corpul sotiei lui Manet, Suzanne Leenhoff si fata modelului preferat al artistului, Victorine Meurent. Cei doi barbati sunt unul fratele pictorului si celalalt viitorul sau cumnat. Cei doi sunt imbracati ca si niste dandies (barbati care aloca o deosebita importanta vestimentatiei si infatisarii in general) (si atunci de ce barbatul din dreapta poarta o caciula care in mod normal se purta in casa?) si par a fi prinsi in conversatie, ignorand total cele doua femei. Nu ca ele s-ar arata prea interesate in ei. (Fiecare cu insula lui.) In prim plan Manet a pictat hainele femeii si cosul cu fructe asa cum ar fi facut-o intr-o pictura de natura moarta. Femeia din fundal, de o marime exagerata in comparatie cu restul personajelor, pare a pluti deasupra lor. Scena are ceva artificial in ea, nu pare a se petrece in exterior ci mai degraba pare a fi contrafacuta in studio, ii lipseste profunzimea, reflectoare par a fi atintite pe femeia din prim plan si nici urma de umbre nu se poate citi in tot peisajul. Colac peste pupaza, panza aleasa e de o dimensiune prea mare pentru un subiect atat de trivial iar pensulele vizibile dau impresia de tablou neterminat, neslefuit. Cu toate astea, "Dejunul pe iarba" marcheaza trecerea de la pictura academica si naturalism la impresionism.

"Dejunul pe iarba" (1863) de Edouard Manet

Musee d'Orsay, Paris

"Dejunul pe iarba" a fost in parte inspirat din picturi Renascentiste, drept dovada a unui studiu indeaproape asupra picturilor vechilor maestrii. "Dejunul pe iarba" are multe in comun cu "Concertul pastoral" a lui Titian .

"Concert pastoral" (cca. 1510) de Titian

Pozitia celor trei figuri centrale din "Dejunul pe iarba" sunt aproape o copie perfecta a celor trei personaje din coltul dreapta jos al "Judecatii lui Paris". Se pare ca totusi asupra a doua dintre personaje a pogorat decenta si modernitatea si pana in secolul XIX au facut rost de niste haine. Cea de-a treia figura insa cred ca a facut troc cu hainele pentru o schimbare de sex.

"Judecata lui Paris" (cca. 1515) de Raimondi dupa o schita de Rafael

Bine-nteles ca Picasso nu s-a putut abtine de la a picta propriile sale versiuni asupra unei scene atat de faimoase precum "Dejunul pe iarba". 27 de picturi, 140 de desene, 3 linogravuri si machete... Aici am pus doar trei dintre ele.

Dejunul pe iarba (dupa Manet)" de Pablo Picassso

"Dejunul pe iarba (dupa Manet)" de Pablo Picassso

"Dejunul pe iarba (dupa Manet)" de Pablo Picassso

Si pentru a sublinia obsesia spaniolului cu copiatul, asa cum aratam si in "Las Meninas", vreau sa adaug ca la sfarsitul anului 2008, inceputul lui 2009, cineva a avut o idee geniala si a facut o expozitie ("Picasso and the Masters"), ok, cea mai scumpa expozitie organizata vreodata in Franta, la Grand Palais din Paris, unde peste 300 de opere de arta au fost expuse "umar la umar", pictura clasica celebra langa versiunea Picasso. Multi dintre maestrii clasici, printre care si Cézanne, Courbet, Cranach, Delacroix, El Greco, Goya, Ingres, Matisse, Poussin, Puvis de Chavannes, Rembrandt si Utrillo au avut "onoarea" de fi copiati, pardon, de a servi drept inspiratie pentru geniul cubist. De ar sti ei cum le-a rastalmacit Picasso operele, in mormant s-ar intoarce. Dar spre norocul inimioarelor lor nu au putut veni sa vada expozitia la care s-au inghesuit peste 450.000 de persoane la cozi de 3-4 ore. Si dupa asa o viata productiva si dupa atata inspiratie "divina", sa se mai mire cineva ca in 1911 cand Mona Lisa a fost furata, Picasso a fost arestat ca si suspect? Ok, ok, i-au dat drumul, nu era el de vina! sursa:istoria artei

[Ioan Muntean]