"Las Meninas" (Domnisoarele de onoare) (1656, actualmente in Muzeul Prado din Madrid) este pictura-sinonim al numelui celui care i-a dat viata: Diego Velazquez. "Las Meninas" este o opera complexa si enigmatica care ridica intrebari despre realitate si iluzie si probabil tocmai din aceste motive este una dintre cele mai importante picturi occidentale si este considerata o filosofie a artei insasi.
Intr-una dintre imensele incaperi ale palatului regelui Filip al IV-lea al Spaniei intalnim personaje din cele mai variate clase sociale. De fapt, in aceasta pictura Velazquez face un inventar al tuturor rangurilor curtii spaniole din acea vreme. Unii protagonisti privesc tinta la noi pe cand altii par a fi angajati in mici gesturi reciproce. Infanta Margarita (fetita blonda din centru) este inconjurata de domnisorele sale de onoare, un chaperone, doi pitici si un caine. In spatele lor, Velazquez insusi (autoportret) picteaza un nou tablou. In oglinda se zaresc chipurile regelui si al reginei. Este discutabil daca cei doi soti sunt prezenti in camera (pozitia lor coincizand cu cea a privitorului) sau imaginea lor este o reflexie a tabloului la care Velazquez lucreaza. Aceasta imagine in imagine e posibil sa fi fost inspirata de catre o alta pictura faimoasa, "Portretul sotilor Arnolfini" (1434) de Jan Van Eyck.
Intr-una dintre imensele incaperi ale palatului regelui Filip al IV-lea al Spaniei intalnim personaje din cele mai variate clase sociale. De fapt, in aceasta pictura Velazquez face un inventar al tuturor rangurilor curtii spaniole din acea vreme. Unii protagonisti privesc tinta la noi pe cand altii par a fi angajati in mici gesturi reciproce. Infanta Margarita (fetita blonda din centru) este inconjurata de domnisorele sale de onoare, un chaperone, doi pitici si un caine. In spatele lor, Velazquez insusi (autoportret) picteaza un nou tablou. In oglinda se zaresc chipurile regelui si al reginei. Este discutabil daca cei doi soti sunt prezenti in camera (pozitia lor coincizand cu cea a privitorului) sau imaginea lor este o reflexie a tabloului la care Velazquez lucreaza. Aceasta imagine in imagine e posibil sa fi fost inspirata de catre o alta pictura faimoasa, "Portretul sotilor Arnolfini" (1434) de Jan Van Eyck.
Pablo Picasso a pictat intre august si septembrie 1957 nu mai putin de 58 de versiuni proprii ale tabloului lui Velazquez. Aceste tablouri se afla expuse in Sala "Las Meninas" a Muzeului Picasso din Barcelona, alaturi de o fotografie a tabloului original. Picasso nu a schimbat personajele seriei, ci a pastrat naturaletea scenei, facand din ea un studiu al formei, ritmului, culorii si miscarii.
Sa ma ierte Picasso, dar eu tot prefer originalul. Nu e vina mea ca a incercat de 58 de ori sa copieze tabloul lui Velazquez fara succes. Picasso draga, tu nu te-ai prins ca cubismul tau nu seamana deloc cu barocul lui Velazquez? Lasa, nu te necaji, ai renunta tu singur de la o vreme si ai continuat sa o ti pe a ta si bine a fost, ca uite, acum toata lumea te stie, dar nu toata lumea si-l aminteste pe Diego iar despre esecul tau la copiat nu s-a prea dus vestea... Dar vai si-amar de noi daca chiar suntem asa de ciobiti si de colturosi la suflet precum ne-ai vazut tu... sursa:psihologia artei
-->
Răspunsuri