E prea plin pământul de război
şi moartea fără vină e prea prezentă peste lume,
Opriţi-vă din drumul către întuneric,
e crud pentru copii, e neînchipuit pentru femei,
inacceptabil dar fără întoarcere pentru bărbaţi,
cu prea multe lacrimi pentru bătrâni!
Nesătuilor, duceţi-vă lăcomiile în pustiuri
şi închideţi-le între garduri de granit
poate aşa vă curăţaţi mintea, vă îmbânziţi sufletele
şi chiar duşmanii!
Duceţi-vă minciunile în lagăre de fier
şi lăsaţi adevărul să umble prin lume,
poate aşa veţi primi pe Dumnezeu în inimă
şi veţi cunoaşte iubirea!
Aruncaţi ura în apele cele mai adânci
limpezindu-vă mintea, liniştindu-vă sufletele!
Nu vă este dor de taţii pe care singuri i-aţi îngropat?
Nu plângeţi după mame, soţii, copii, fraţi,
când numai fotografiile au rămas?
Poate aşa veţi înţelege că dragostea puterii
poate fi stăpânită de puterea dragostei.
Sloboziţi armonia spre lume
alături de adevăr şi libertate fără griji.
Hrăniţi-vă inima cu pace!
Răspunsuri
Va multumesc dragi prieteni!
Frumos mesajul si aplombul poeziei ! Felicitari!
Frumos!