Fata din vis
Am risipit o lacrimă-n vânt
În miezul unui somn de vară
Când ploaia s-arunca-n pământ,
Din nou, în flori, ca să răsară.
Pleoapele mă ascundeau de nori,
Privind atent pe sub sprâncene,
Cum tu, în vis, mi te cobori,
Iar sângele în noi ne geme.
În plete îmi zvâcnea o tâmplă,
Pulsând în ritmuri ancestrale…
Eram doar noi şi ce se-ntâmplă,
Că-n vis, noi nu purtam sandale?
Zburam înlănţuiţi în cosmos,
Orbiţi de aripi de mătase,
De fructul buzelor, zemos,
În şoapte dulci ce mi le coase...
Şi în clipa timpului finit,
Zâmbetul tău iar ne desparte!
Aş mai fi vrut să ne fi iubit!...
Când te întorci? Iar pleci departe?
Rămân privind pe sub sprâncene
În urma ta, o, dulce vis!…
Iar sângele din vene-mi geme…
Şi cad din nou din Paradis!...
09.09.2016
-->
Răspunsuri
Versuri foarte frumoase scrise cu talent.
Va multumesc frumos!