România la începutul anilor ’20. Ieșită din Primul Război Mondial cu teritoriul dublat și cu visul milenar realizat – înfăptuirea României Mari, țara era afectată în toate domeniile de lipsa cadrelor de specialitate și de dotarea rudimentară, mai ales în industrie, unde muncitorii mai foloseau metode și utilaje de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În memoriile sale, foarte sugestiv definește situația Constantin Argetoianu, noul ministru de Finanțe în Guvernul generalului Averescu, instalat la 13 martie 1920: “Când am intrat eu în Ministerul de Finanțe, de toate putea fi vorba, numai de lege și de legalitate strictă, nu. Dezordinea și destrăbălarea domneau nu numai la MInisterul de Finanțe, dar și în toată administrația țării.” În asemenea condiții, este ușor de înțeles de ce comunismul vine să completeze o stare economică falimentară, mirajul dictaturii proletariatului instalat deja la vecinii noștri din est alimentând imaginația unor persoane din foarte variate medii sociale. Cum activau comuniștii? O explică la fel de precis tot Argetoianu, devenit ulterior în Guvernul lui Averescu ministru de Interne: “Comuniștii știau bine că sub firma lor erau expuși la toate rigorile legii și că nu puteau scoate capul decât sub firma social-democrată. Iar social-democrații, la rândul lor, își dădeau bine seama de forța de iradiere a focarului de la Moscova, de dinamismul și de mijloacele de propagandă proprie comunismului și nădăjduiau să se poată servi într-o bună zi de ele.” În mod firesc, ne vine pe buze întrebarea: cui îi revena răspunderea răspândirii doctrinei comuniste? Același Argetoianu ne oferă răspunsul. “Marii vinovați ai acțiunii comuniste au fost ovreii și se poate zice că ei singuri au pus la cale tot ce s-a întâmplat în anii 1919-1921, până am format Mișcarea. Fiecare ovreu a fost, în acei ani, în agenda Moscovei.” (Extras din film)sursa:filme documentare

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

    • Mişcarea Legionară în România (1927 - 1941)

      Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, România
      Ion I. Moţa, Ion Zelea Codreanu (tatăl lui Cornel) şi Cornel Codreanu, toţi membri ai Mişcării Legionare, România
      Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, România
      Ion I. Moţa, Ion Zelea Codreanu (tatăl lui Cornel) şi Cornel Codreanu, toţi membri ai Mişcării Legionare, România

      Mişcarea legionară este o mişcare naţională românească şi anticomunistă, născută în cadrul României interbelice. Mişcarea începe la Iaşi şi este promovată în rîndurile studenţilor români nemulţumiţi de faputul că majoritatea covîrşitoare a abiturienţilor Univesrităţii din Iaşi sunt jidani (evrei), românilor fiind îngrădit dreptul la învăţătură.

      Ideile naţionale româneşti devin mai actuale şi acute după Primul Război Mondial şi crearea României mari (1918). Ideile bolşevice erau activ promovate atît de jidanii (azi evreii) din fosta Basarabie Ţaristă recent realipită României cît şi alte oraşe ale României unde jidanii se organizase deja, încetul cu încetul începînd cu sec. XIX.

      Ideologia mişcării legionare poate fi bine relatată de o frază naţională a acelor timpuri "România românilor, numai a românilor şi a tuturor românilor" (N.Iorga). Promotorii mişcării legionare au fost cîţiva tineri în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, mişcare care a în început de jos (de la cîţiva oameni) pînă la nivel naţional ceea ce demonstrează că era o largă susţinere a maselor.

      Printr-o serie de acţiuni guvernamentale româneşti capul mişcării legionare a fost masacrat în proporţie de 90% pînă în anul 1939. Însăşi Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat şi ulterior asasinat în 1938. Conducerea Mişcării legionare a fost preluată, în condiţii dubioase, de Horia Sima. Mişcarea legionară, deja decapitată, a ajuns să înlăture de la guvernarea României pe însuşi regele Carol al II-lea (1940) şi să faciliteze istaurarea Guvernul lui Antonescu care a preluat numele de legionar. Acelaşi Antonescu decide la un moment dat să anihileze activităţile şi conducerea Mişcării legionare şi o realizează cu succes în ianuarie 1941. sursa:istoria

Acest răspuns a fost șters.
-->