Pregătirile pentru primul contact! ( vineri )
La Centrul de cercetări toată lumea era în fierbere. Se anunţase de mai multă vreme prin Buletinul zilei că va avea loc o vizită importantă şi pentru care erau indicate măsuri absolut deosebite. Etajul 3 a intrat într-o revizuire şi sterilizare cum nu mai fusese niciodată. Personalul de întreţinere era verificat din două în două ore şi supravegheat permanent. Toate materialele de curăţenie erau de unică folosinţă şi după utilizare erau arse într-un crematoriu special.
La acest etaj 3 se găsea şi laboratorul pentru experimentele cu oameni, pe animale sau plante şi aici se făceau de mulţi ani de zile tot felul de cercetări care de care mai ciudate. Aşa s-a confirmat şi faptul că gândirea umană are o putere mult mai mare decât îşi poate imagina cineva şi că puterea inimii este echivalentă cu cea a spiritului uman. Practic putem să gândim cu inima la fel ca şi cu spiritul şi de aceea de multe ori oamenii chiar îşi confundă sursa gândurilor. Ideea este că tot ceea ce gândeşti cu inima este mai aproape de adevar. Aşa s-a dovedit şi că puterea gândului uman este singura forţă din univers şi dacă omenirea ar putea avea un singur gând simultan puterea lui ar produce efecte absolut nebănuite. În viaţa reală însă gândurile tuturor se anihilează unele pe altele şi de aceea nimeni nu-şi poate da seama de acestă forţă imensă. Absolut tot ce se petrece pe suprafaţa pământului se datorează gândirii umane.
Acum nimeni nu ştia cine este noul musafir şi care este rangul lui. Ceea ce era clar însă pentru toţi era faptul că cel care vine nu este pentru un experiment cu animale, nu este, în niciun caz ceva legat de o nouă plantă şi nici nu poate fi rezultatul unui alt experiment împrumutat de Centrul de cercetări.
De-a lungul timpului au mai fost invitaţi sau aduşi la Centrul de cercetări tot felul de persoane, animale sau plante dar se pare că ceea ce va sosi în curând este mult peste orice protocol. Nivelurile de protocol erau trecute în regulamentul interior de la 1 la 6 şi rar s-a trecut de trei, dar data aceasta se anunţase nivel 0, ceea ce la început a produs oarece derută însă ulterior li s-a comunicat că acest nivel este total diferit de tot ceea ce există până în prezent şi de aceea nu a putut fi numerotat.
Toată lumea se întreba, pe bună dreptate, cine este noul musafir. Părea evident din modul în care se desfăşurau lucrurile că este vorba de un invitat de onoare şi în niciun caz de cineva oarecare.
Din ordine superioare în mijlocul laboratorului au fost creeate două spaţii, ca două încăperi, unul mai mare, în care puteau sta comod circa 10 persoane, cu toată tehnica de înregistrare, iar pe o latură a acestuia, cu acces direct şi separat, a fost amplasată o cameră destul de mare dar nu foarte mare în care probabil că urma să fie invitat noul oaspete. Nu exista nicio posibilitate de a vedea din spaţiul mare în cel mic dar invers totul era perfect vizibil, adică musafirul îi putea vedea pe cei cu care stătea de vorbă dar ei nu aveau nici cea mai mică posibilitate de a-l observa. Camera mai mică avea un acoperiş propriu dintr-un material rezistent la orice fel de radiaţie, pozitivă sau negativă.
Nimeni nu cunoştea cu precizie data şi ora la care va avea loc întâlnirea. Cei desemnaţi pentru a lua parte la ea au fost verificaţi din toate punctele de vedere, de sănătate, stabilitate psihică, rezistenţă emoţională, putere de concentrare, rapiditatea reacţiilor, cunoştinţe profesionale şi orice alte teste care au fost considerate utile. Din păcate rezultatul a fost mai puţin plăcut deoarece numai patru persoane au trecut absolut toate testele şi au fost admise să participe la eveniment. În analizele făcute s-a ţinut cont şi de viaţa de familie a celor testaţi şi dacă au existat cele mai mici elemente de suspiciune au fost înlăturaţi imediat.
Toţi cei patru, admişi, au fost amplasaţi într-un fel de program de pregătire în care li se făceau tot felul de prezentări cu cele mai deosebite situaţii ce ar fi putut avea loc. Tot programul era ca un simulator de evenimente şi avea rolul de a pregăti echipa pentru orice variantă.
Existau instructori pentru fiecare parte a programului şi pentru fiecare situaţie. Cei selecţionaţi nu aveau voie decât să se pregătească şi să se antreneze şi nu participau de loc la amenajarea spaţiilor în care se vor desfăşura evenimentele sau la alte activitaţi şi doar ştiau că întâlnirea va avea loc fără ca să poată vedea personajul cu care vor sta de vorbă. Mai văzuseră ei ceva similar la televizor dar de această dată treaba era mult mai serioasă şi nu mai era vorba de niciun show.
De câteva ori antrenamentul s-a desfăşurat chiar la locul în care urma să fie întâlnirea. Un instructor a intrat în camera musafirului şi a aşteptat să audă întrebările celor din sala mică. Fiecare era specializat pe un anumit domeniu şi avea dreptul să pună un număr de întrebări. Nu era voie să se ridice tonul sau să se utilizeze niciun fel de întrebări sau cuvinte care să creeze vreo stare de disconfort invitatului. Totul era dirijat şi controlat de un purtător de cuvânt care era o persoană cu mare experienţă şi cu multă stăpânire de sine. El stabilea cine are cuvântul, cât să vorbească şi dacă e momentul să se decupleze vorbitorul.
Intrând în camera de primire acesta a verificat audiţia şi a dirijat ritmul de punere al întrebărilor. Invitatul avea dreptul şi chiar posibilitatea de a întrerupe imediat orice legătură cu sala în cazul în care constata că întâlnirea nu se desfăşoară conform regulilor stabilite. Organizatorii aveau obligaţia expresă de a conlucra imediat la evacuarea invitatului în cazul în care acesta îşi exprima această dorinţă. În caz contrar îşi asumau absolut toate consecinţele. Şi după cum li s-a spus acestea nu puteau fi nici măcar imaginate.
Pentru aducerea şi trecerea invitatului de la parter, prin intrare şi prin alte spaţii au fost luate măsuri de securitate excepţionale în special pentru a fi protejată identitaea sa.
Toţi cei împuterniciţi au fost anunţaţi că invitatul va avea capul acoperit cu o mască şi că această mască era creaţia şi proprietatea sa. Ea va fi purtată pe toată durata şederii sale la Centrul de cercetări.
Pe lângă rolul de a-i proteja faţa, aceasta amplifica sunetele după dorinţă, măsura temperatura spaţiilor, înregistra toate mişcările din jurul lui, analiza compoziţia aerului, verifica lărgimea spaţiilor de trecere şi chiar stabilea pentru fiecare interlocutor toate datele de identificare. Ea era dotată cu o sursă proprie de internet. Deasemenea îl proteja energetic şi nu permitea să fie atins de oameni sau de obiecte decât atunci când el dorea acest lucru. Bineînţeles că toate aceste detalii nu erau cunoscute de nimeni dintre cei aflaţi în apropiere. Totul părea pregătit în cele mai mici detalii.
În dupăamiaza acestei zile fix la ora 16 s-a ordonat adunarea în sala de interviu.
Mesajul era clar: acesta nu este un exerciţiu! Aveţi zece minute pentru a fi în sală.
În cinci minute toţi cei patru erau pe poziţiile lor pe care de altfel îşi făcuseră şi antrenamentele. Toţi săteau nemişcaţi şi priveau spre peretele din sticlă neagră al camerei din faţa lor. Se aşteptau să vadă măcar o reflexie de lumină, o umbră sau să audă un cât de mic zgomot, un târşâit de scaun dar nimic din toate acestea nu s-au petrecut. Garda care trebuia să-l conducă pe invitat în camera sa era poziţionată în faţa uşii de la încăperea aflată pe acelaşi palier. Ei ştiau că misunea lor era doar de a conduce pe invitat prin intrarea din spate în camera sa destinată interviului.
Timpul trecea, semnalul sonor de începere se stinsese de mult, tot etajul fusese blocat în vderea întâlnirii dar nu se mişca nimeni. Cei din gardă se uitau unii la alţii şi nu ştiau cum să procedeze mai departe. Nu fuseseră instruiţi pentru această aşteptare. Nici nu puteau să plece deoarece misiunea lor era foarte clară: pot pleca doar în momentul în care invitatul a fost condus în încăperea sa pentru întâlnire şi apoi la alt ordin condus înapoi şi preluat de cei care se ocupau de plecarea sa. Era convenit ca după terminarea întalnirii sau în cazul în care acesta ar fi dorit, plecarea sa să aibă loc imediat, alert şi fără niciun fel de întârziere sau alte potocoale.
Cei din sală stăteau şi ei în continuare cu ochii la peretele din faţa lor şi aşteptau confirmarea, prin aprinderea unui semnal luminos, că musafirul a intrat în încăpere şi este pregătit pentru prima întrebare.
- Nu este bine ce faceţi! S-a auzit o voce clară şi puternică în difuzoarele din sală. Aţi ratat prima impresie!
Toţi au tresărit şi chiar s-au speriat puţin pentru că nimic nu se petrecea conform protocolului stabilit. În această situaţie trebuia să intervină purtătorul lor de cuvânt şi acesta, după ce şi-a dres vocea şi s-a îndreptat în scaun a spus, cu ochii la geamul din faţă.
- Vă rugam să ne iertaţi dar nu am fost anunţaţi că aţi intrat !Trebuia să se aprindă o lumină de semnalizare!
- Asta pentru că încă nu am intrat nicăieri şi sunt tot în spaţiul de găzduire.
- Glumiţi, că acolo nu sunt microfoane prin care să ţineţi legătura cu noi!
- Dacă aveţi îndoieli vă rog să verificaţi încăpera în care ar fi trebuit să mă aflu acum!
Unul din cei patru s-a ridicat imediat, la semnul purtătorului de cuvânt şi a ieşit din sala de întâlnire. S-a îndreptat, prin spate spre camera de primire, a intrat, dar acolo nu era nimeni, prin peretele din faţă se vedeau clar cei trei care au rămas fixaţi pe scaune şi parcă se uitau la el. A ieşit şi s-a dus pe hol la spaţiul de găzduire şi acolo i-a văzut pe cei din gardă cum stateau ca lipiţi în faţa uşii.
- A ieşit cineva de aici?
- Nu, cum să iasă?
- Vreţi să spuneţi că cel pe care trebuie să-l conduceţi la sală este înăuntru? Voi îl cunoaşteţi?
- Ce întrebare este asta? Noi nu-l cunoaştem şi misiunea noastră este să aşteptăm să iasă cineva, cine o fi el, şi să-l conducem la uşa pe care aţi intrat şi dumneavoastră acum zece secunde. El nu a ieşit deci noi nu avem pe cine să conducem!
- Cred că am cam încurcat-o! A mai spus el şi s-a întors imediat în sala de întalnire unde a şi transmis prin semne faptul că nu e nimeni după peretele din sticlă.
- Am înţeles că aţi terminat toate verificările ! S-a auzit, din nou, clar vocea din difuzoare.
- Vă rugam să ne iertaţi dar totul se petrece altfel decât am fost pregătiţi şi ne-aţi luat prin surprindere. Să revenim la ceea ce aţi spus, că nu este bine ce facem! De ce consideraţi că nu este bine ?
Purtătorul de cuvânt, care era şi el un mare specialist în domeniul lui, a pus puţin mai răspicat această întrebare.
- Pentru că suntem chiar la început nu doresc să mă refer la tonul pe care îl folosiţi dar dacă nu renunţaţi la el, după cum ştiţi, am dreptul să mă retrag imediat!
Mesajul a fost extrem de clar. Purtătorul de cuvânt şi-a cerut imediat iertare şi a cerut voie să continue dialogul.
- Îmi cer iertare! Vă rog să aveţi amabilitatea şi să ne spuneţi care este problema. Acum tonul din vocea lui era calm şi politicos.
- Pentru început am două probleme. Prima se datorează faptului că în încăperea în care urmează să ajung au fost instalate camere de filmare în montura lămpilor şi chiar în microfonul care se află în mijlocul biroului. În total sunt cinci bucăţi.
După un moment de tăcere şi perplexitate purtătorul de cuvânt a spus, căutând să folosească un ton cât mai adecvat:
- Noi nu ne-am ocupat cu amenajarea spaţiului şi chiar nu ştim de ce s-a procedat aşa, dar vom raporta imediat superiorilor noştri să se verifice şi să se înlăture această situaţie regretabilă.
- Nu trebuie verificată ci dar trebuie înlăturată şi dacă tot raportaţi atunci vă rog să decuplaţi şi sistemul de vibrare energetică din pardoseală, nu trebuie să pierdeţi timpul cu demontarea lui ci doar să-l decuplaţi, iar comutatorul să fie distrus!
- Nu cunoaştem nici acest aspect şi vom căuta să-l remediem imediat, noi avem tot interesul să putem sta de vorbă în perfectă linişte şi siguranţă!
- Camerele de filmare rog să fie nu doar scoase din funcţiune ci demontate complet! Când sunteţi gata şi eu sunt gata!
Vă sfătuiesc să nu mai încercaţi şi alte tehnici deoarece, este bine să ştiţi că eu nu mă bazez pe căutarea şi descoperierea tuturor încercărilor voastre puerile ci pot să citesc gândurile celor care au executat lucrările cu mult înainte de a fi începute. E mult mai eficient aşa! Vă mai informez că eu nu pot fi atacat cu astfel de mijloace oricât de ingenioase le credeţi, ele sunt valabile probabil doar pentru oamenii asemenea vouă. Acum puteţi pleca!
Cei patru, de altfel oameni serioşi şi mari specialişti pe domeniile lor, aproape ca s-au bulucit să iasă cât mai repede iar în urma lor s-a auzit clar în difuzoare:
- Mai aveţi 36 de minute !
-->
Răspunsuri