sursa: moravu’ de vest
Aromă de cafea şi parfum de femeie. „CAFEDOMANŢIE”
Aerul e dens şi în încăpere miroase a somn. Faţa ţi-e umflată asimetric. Zaci pe spate cu privirea în tavan aşteptând să se dezumfle. Ochii sunt mici, ai zice că ai pleoapele lipite una de cealaltă. „Cafeaua e gata!”, se aude o Voce. Te ridici şi păşeşti mecanic spre bucătărie...
Sunt înnebunit de aroma şi gustul cafelei! Chiar şi cu ochii întredeschişi, nu există imagine mai liniştitoare decât o dimineaţă în care razele de soare emoţionate traversează galbenul perdelelor de la geamul din bucătărie. Ceaşca aburind timid e deja pe masă, pachetul de ţigări proaspăt desfăcut şi bricheta preferată deasupra lui. Auzi cum foşneşte staniolul de la ciocolată şi freamătul obişnuit de cola rece. Cafea neagră, dar dulce. Cu puţin lapte. Un pahar de cola rece. Ţigări şi ciocolată. Tabloul ar trebui terminat aici...
Mai întâi doar ceaşca de cafea şi tăcere. Liniştea privirilor, liniştea dimineţilor de vară răcoroase. Apoi lumina. Lumina orbitoare a soarelui dolofan, lumina ce spulberă culorile şi face să-ţi apară rochia albă, virginală, strâmtă pe talie. O rochiţă lejer transparentă ce descoperă o coapsă, chiar şi aureola sânilor tăi. Sensibil lipită de corp din pricina transpiraţiei soarelui asurzitor sau de sudoarea pasiunii şi a corpului ce a făcut dragoste în spatele ferestrei. O fereastră ca o uşă deschisă, o invitaţie la prospeţimea din interior sau la secretul unei camera răcoroase, a unui pat de adolescent şi briza lejeră ce face draperia de culoare gri să danseze. O invitaţie la o ceaşcă de cafea. O cafea rece, da. Asta am zis mereu, mi-am dorit Femeia cu care să nu apuc să beau cafeaua fierbinte, nici măcar călduţă!
Conţinutul ceştilor din virtualul acţiunii colective este mai mult decât o băutură–remediu–natural–la–îndemâna–oricui, are ceva în plus decât proprietăţile date de vreo acţiune psiho-stimulatoare ca rezultat al cercetării experţilor de nicăieri.
Strămoşi de-ai noştri, fără a-i cunoaşte existenţa ştiinţifică, utilizau cafeaua în scopul natural de a atrage sexul opus. În Brazilia (ce nu e ţara originară a cafelei!!!) femeile de la ţară filtrau cafeaua pentru amanţii lor printr-o pereche de chiloţi deja purtaţi.
Eu am să-i «judec» proprietăţiile metafizice din perspectiva timpului pe care-l trăim, mai uman şi subiectiv. Asemenea privirilor dintre patru ochi şi atât, priviri ce se întâlnesc şi, deodată, aroma ei loveşte! Pentru că e Ea, pentru că sunt Eu. Nimeni nu e la adăpost de această bulversare de trăiri ce poate, la orice vârstă şi în orice moment să transforme viaţa sau măcar o dimineaţă obişnuită de miercuri când un cerc restrâns format din doi iniţiaţi în jurul unei băuturi aromate şi misterioase îşi povestesc despre satisfacţii. Romantism poate, dar cu siguranţă o chimie. Una interesantă! Chimie şi romantism carnal. Un tablou călduţ colorat şi încărcat cu o senzualitate supraomenească din mai multe motive, dar esenţa stă tocmai într-o invitaţie la... o ceaşcă de cafea. O tentaţie!
Chimia Tentaţiei, la fel cum opusul Triunghiului Divin alcătuit din Tată, Fiu şi Sfântul Duh, aproape o geometrie sacră, este îndeobşte o altă triadă: Diavol, Anticrist şi Falsul Profet. Pentru că aşa e cafeaua, zicea şi Talleyrand, neagră ca un Diavol, fierbinte ca un Infern, pură asemenea unui Înger şi dulce ca dragostea. Nu, nu sentimentul nobil, ci carnalul aromat.
Lumea este şi a fost dintotdeauna plină de oameni gata să creadă tot ceea ce e mai rău când văd o fată părăsind apartamentul unui băiat în oricare dimineaţă de miercuri. Pentru că se ştie, totul a început cu o cafea bună!
Pssst! Linişte! Simt o aromă de... cafea...
-->
Răspunsuri