Tineretea e o trufie, rareori o valoare.
Ce e un esec? O intrebare de capitulare. De obicei esecul e ceea ce considera altii ca e, fara sa ne dam seama ca daca am schimba directia barei si sa o luam pe alt drum, esecul ar fi premisa unei adevarate victorii.
Constiinta noastra este adesea atat de blindata incat poti sa tragi si cu tunul in ea si nu se clinteste si asta nu pentru ca suntem atunci ticalosi, monstri sau pur si simplu canalii (e un fenomen natural si misterios).
Vauvenargues - suntem prea neatenti sau prea preocupati de noi insine ca sa ne cunoastem mai profund unii pe altii
Spiritul este implicat si lupta care se da este pentru salvarea lui.
Puskin - poet care indragesti lucrurile pe care le faci, esti tu multumit? Esti rege, traieste in singuratate si lasa lumea sa rada, nu te increde in elogiile ei si nici sa nu iti pese daca iti darama altarul.
Mai bine un sfarsit cu groaza decat o groaza fara sfarsit.
Casatoria e o temnita in care oamenii, cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc crezand ca au fost pedepsiti sa ispaseasca pe nedrept pedeapsa celuilalt.
Curios cum o prietenie se naste si apoi se hraneste dintr-o anumita stare de spirit a cuiva ca sa se stinga indata ce flacara acelei dispozitii, care ne-a facut sa credem ca avem inaintea noastra un om inteligent, cu mintea scaparatoare s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva pretios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic si ne miram ca avem in fata noastra un ins obisnuit si tern.
Puterea celui cu adevarat puternic astfel se manifesta: sa stii ca poti distruge pe cineva, sa n-o faci si acela sa nu stie.
Facultatea de a gandi nu e neaparat sursa inactiunii, nu putem sa nu ne gandim bine inainte de a intreprinde un gest care ne angajeaza destinul.
Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur.
Tot astfel si noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un intreg mai mare si vrem totusi sa ne credem unici...actiune smintita, asemanatoare aceleia, sa zicem a unui picior, care n-ar vrea sa mai asculte de corp si ar lua-o razna, ar incepe sa se bataie, sa se agite, nu fiindca ar fi bolnav, ci fiindca ar incepe sa creada ca sangele care il hraneste ar fi numai al lui.
In lumea simpla nu se judeca niciodata cauzele, sau in orice caz nu se tine prea mult timp seama de ele, ci numai efectele, iar biciuirea la care esti supus trebuie sa o accepti ca pe un stimulent si nu ca pe o umilire.
Ce e un esec? O intrebare de capitulare. De obicei esecul e ceea ce considera altii ca e, fara sa ne dam seama ca daca am schimba directia barei si sa o luam pe alt drum, esecul ar fi premisa unei adevarate victorii.
Constiinta noastra este adesea atat de blindata incat poti sa tragi si cu tunul in ea si nu se clinteste si asta nu pentru ca suntem atunci ticalosi, monstri sau pur si simplu canalii (e un fenomen natural si misterios).
Vauvenargues - suntem prea neatenti sau prea preocupati de noi insine ca sa ne cunoastem mai profund unii pe altii
Spiritul este implicat si lupta care se da este pentru salvarea lui.
Puskin - poet care indragesti lucrurile pe care le faci, esti tu multumit? Esti rege, traieste in singuratate si lasa lumea sa rada, nu te increde in elogiile ei si nici sa nu iti pese daca iti darama altarul.
Mai bine un sfarsit cu groaza decat o groaza fara sfarsit.
Casatoria e o temnita in care oamenii, cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc crezand ca au fost pedepsiti sa ispaseasca pe nedrept pedeapsa celuilalt.
Curios cum o prietenie se naste si apoi se hraneste dintr-o anumita stare de spirit a cuiva ca sa se stinga indata ce flacara acelei dispozitii, care ne-a facut sa credem ca avem inaintea noastra un om inteligent, cu mintea scaparatoare s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva pretios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic si ne miram ca avem in fata noastra un ins obisnuit si tern.
Puterea celui cu adevarat puternic astfel se manifesta: sa stii ca poti distruge pe cineva, sa n-o faci si acela sa nu stie.
Facultatea de a gandi nu e neaparat sursa inactiunii, nu putem sa nu ne gandim bine inainte de a intreprinde un gest care ne angajeaza destinul.
Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur.
Tot astfel si noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un intreg mai mare si vrem totusi sa ne credem unici...actiune smintita, asemanatoare aceleia, sa zicem a unui picior, care n-ar vrea sa mai asculte de corp si ar lua-o razna, ar incepe sa se bataie, sa se agite, nu fiindca ar fi bolnav, ci fiindca ar incepe sa creada ca sangele care il hraneste ar fi numai al lui.
In lumea simpla nu se judeca niciodata cauzele, sau in orice caz nu se tine prea mult timp seama de ele, ci numai efectele, iar biciuirea la care esti supus trebuie sa o accepti ca pe un stimulent si nu ca pe o umilire.
-->
Răspunsuri