Cultura vieneză a cafelei
Viena nu a fost primul oraş european cu o cafenea, dar cultura cafelei a luat aici o formă ce nu poate fi găsită nicăieri altundeva. Se spune că Georg Franz Kolschitzky a primit pentru serviciile sale pe timpul asediului, laolaltă cu alte lucruri, şi nişte saci cu nişte misterioase boabe negre, iar imediat după aceea a început să fiarbă şi să infuzeze, şi astfel s-au pus bazele unei cafenele. Dar probabil că asta nu este decât un basm. Din păcate, şi acest fapt rămâne necunoscut, ca şi cel care a avut prima oară ideea să servească licoarea aceasta cu lapte şi zahăr. Este sigur însă că armeanul Diodato a deschis în 1700 o cafenea care de pe atunci avea multe dintre caracteristicile de care se bucură astăzi această instituţie: paharul de apă lângă cafea, masa de biliard, posibilitatea de a juca cărţi, şi multe ziare naţionale şi internaţionale puse la dispoziţie.
Din vremurile timpurii ale industrializării vine luxul de a putea sta ore întregi la o cafea. Motivul: locuinţele erau un bun extreme de rar şi unii dintre muncitori împărteau un singur pat. Iar când nici nu dormeau, nici nu munceau, stăteau la cafenea. Martin Diegand a făcut încă un pas înainte spre completarea culturii cafelei când a deschis în 1788 primul cafe-concert. Contemporanii săi au năvălit entuziaşti la toate concertele şi deci şi la cafenea. Nu este de mirare deci că Mozart îşi prezenta lucrările în cafenele, Beethoven cânta şi el tot acolo, urmat de Johann Strauß senior şi Johann Lanner.
Literatura de cafenea
La finele secolului 19 şi începutul secolului 20 literatura s-a dezvoltat ca o altă componentă a cafenelelor, fapt ce face ca şi în zilele noastre numeroşi autori să-şi urmeze faimoşii predecesori. Până astăzi, cafeneaua reprezintă un punct preferat de întâlnire, şi asta nu s-a schimbat nici pe parcursul secolului trecut: conexiuni la internet şi DJ, muzică de cafenea într-o atmosferă deosebită toate oferă o pauză de respiro în vâltoarea vieţii cotidiene. Vizitatorii îşi pot îndulci timpul cu gugelhupf pufos, cornuri dulci, rulouri cu umpluturi delicioase sau gogoşi, sau ştrudele aromate cu mere, brânză sau sos. Numeroase cafenele şi-au creat propriile lor prăjituri - pe care merită să le încercaţi, fie că e vorba de Sachertorte sau Sperltorte.
O vizită la cafenea are nevoie de un singur lucru în cantităţi mari: timp. Dacă nu-l aduceţi cu Dumneavoastră, atunci un chelne, ca Dl. Rober, vă pot ţine în mod fermecător o predică: "Oaspeţii care au plecat deja, deşi nici nu au ajuns, se înmulţesc precum iepurii. Ei vor deja comanda pe masă, înainte ca să spună ce vor! Nu, nu - aşa nu merge! Asta nu e viaţă, e doar grabă."
Variaţii de cafea
Nu trebuie să vă intimidaţi în faţa numeroaselor denumiri ale cafelelor. Ele se referă în special la cantitatea de lapte sau de frişcă adăugată cafelei (neagră, maronie, aurie, cu lapte), sau de apă (lungă), sau ambele (melange - o cafea lungă cu lapte fierbinte). Dacă o pălărioară de frişcă acoperă băutura amară, atunci ea devine kapuziner, franziskaner sau einspänner - totul depinde de dimnesiuni.
Ceea ce rămâne nealterat de-a lungul timpului sunt variantele de cafea, sublimul plin de stil al încăperilor sau ciudăţeniile chelnerilor: până în ziua de astăzi, amestecul inspirat care îl constituie cafenelele vieneze, a învins cu succes lanţurile de fast-coffee.
sursa- Austria.info
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos dl Muntean pentru semnul de lectură
Mulţumesc frumos dl Muntean pentru videoclip