Istoria noastră este foarte bogată ȋn ludic. Avem pe de o parte distracţiile prilejuite prin tradiţie, de diferite evenimente cum ar fi cele legate de naștere, botez, logodnă sau căsătorie, emancipare și majorat, dar și sărbători colective legate de Crăciun, Paște, sfinţii cărora le purtăm numele. Pe de altă parte avem sarbătorile oficiale, mai recente, cum ar fi ziua naţională, ziua muncii, ziua tineretului etc. Toate acestea sunt celebrate anual și sunt cuprinse ȋntr-un calendar cu repere relativ fixe.
În afara lor au existat din vremurile moderne o varietate de accesorii cotidiene care au ȋmbogăţit opţiunile ludicului: cafeneaua, berăria, restaurantul, teatrul, carnavalul, balul, ceaiul dansant, vilegiatura, cabaretul, jocul de noroc sau de societate, dansul, promenada etc. În vremea din urmă s-au dezvoltat repere noi care au revoluţionat distracţia cum ar fi: cinematograful, velocipedul apoi bicicleta, automobilul, iahtingul. Odată cu acestea, după 1900 ȋn special, sporturile pătrund treptat ȋn lumea distractivului și a ludicului, oferind opţiuni și celor care nu doreau performanţă: tenisul de câmp, golful, fotbalul, voleiul, handbalul, schiul, patinajul, pe când alte sporturi nu au putut intra ȋn sfera preocupărilor obișnuite cum ar fi pugilismul, hocheiul, atletismul etc.
Majoritarea noutăţilor ȋn ludic și distracţie, pentru ultimii trei sute de ani, aparţin mediului urban. Putem vorbi de un specific urban al distracţiei ȋncă din evul mediu pentru că orașul a oferit ȋnmiite posibilităţi de afirmare și manifestare a ludicului personalizat, individual dar și colectiv. Pentru lumea satului distracţia și ludicul adulţilor era trecut ȋn calendarul tradiţional al sărbătorilor. Nimic nu se desfășura ȋn afara programului restricţionat de acesta. Orașul adaugă, construiește și ȋmbogăţește istoria ludicului pe care vom ȋncerca să o descoperim ȋmpreună. Să vedem ce se pierde pe măsura trecerii generaţiilor și ce aduce nou fiecare generaţie ȋn materie de distracţie.
sursa:fundatiacaleavictoriei.ro
-->
Răspunsuri
De la "distracţie", când oamenii traversau etape de normalitate şi echilibru din toate punctele de vedere, la "Modalităţi de umplere atimpului", caracteristice perioadelor turbulente şi de însingurare ale
prezentului omul modern a încercat să se adapteze.
Traumatizat de tumultul schimbărilor, prin renunţări impuse ca rezultat al tranziţiilor fulminante petoate planurile, el, omul modern, mai divizat ca niciodată în opţiuni şi
posibilităţi, îşi îndreaptă atenţia şi resursele spre amăgitoare tentaţii cu încărcătură
extremă, promovate agresiv obsesiv, ori
se concentrează panicat spre activităţi
domestice pseudo intelectuale, manelism politic, telenovelism, sau
monologul însingurării maladive.
"A fost odată", colaj din cioburile normalităţii sfărâmate violent, pare astăzi desuet şi de ne conceput, chiarstigmatizant.
În epoca cinismului, a aroganţei, urâţirii şi maculării fizice sau de conştiinţă, a prostiei manipulate şi a comerţului susţinutcu otrăvitoare melanjuri de surogate şi iluzii, omul, seamănă tot mai mult cu
robotul lipsit de sentimente şi posibilitatea de a opta, de a accepta fără
consecinţe,sau de a renunţa asemeni.
"Odinioară" a rămas undeva departe ca o aromă sau suvenir de valoare rătăcind sub muntele de resturi şiambalaje fără valoare ale prezentului .
Ce vremuri romantice????????????