De toamnă
poezie de veronica Porumbacu
Astă-noapte s-a comis o crimă în stradă:
Vara a fost ucisă.
Nimeni n-a auzit-o gemând.
Prin fereastra deschisă
Venea din grădină
Vântul, plângând.
Arborii toţi au tăcut.
Pe ziduri, din viţă sălbatică, picura sânge.
Irodul toamnei trecu astă-noapte prin sabie
Sute de frunze.
Veronica Porumbacu a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii şi traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii 50), Veronica Porumbacu cânta eroii naţionali ai clasei muncitoare.
24 octombrie 1921: se naşte la Bucureşti pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica)
1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domniţa Ileana din Bucureşti
1943 - 1944: urmează cursurile Colegiului pentru Studenţîi Evrei
1946: îşi ia licenţa în filozofie; apare la Bucureşti săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
1949: angajată ca redactor la Radio
1949 - 1954: redactor şef adjunct la Viaţa românească
1954 - 1956: redactor la Gazeta literară
1956 - 1963: deţine funcţia de şef de secţie la Uniunea Scriitorilor
A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu.
4 martie 1977: Îşi pierde viaţa în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.
-->
Răspunsuri
Opera
1946: apare la Bucureşti săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
1947: debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conţine ciclurile:
Umbra Negoiului
Umbra oraşului
Umbra omului
Ilustraţii
Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniştilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscenţe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.
Debutează şi ca prozatoare, cu volumul de schiţe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureştene.
iunie 1948: reapare în Bucureşti revista Viaţa românească. Printre colaboratori: Veronica Porumbacu.
august 1949: apare la Timişoara revista literară Scrisul bănăţean. Şi aici colaborează.
1950: Anii aceştia
1951: publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferinţă al poporului. Acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II.
1953: publică culegerile de versuri:
Prietenii mei
Ilie Pintilie
Acelaşi stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mişcării socialiste.
1955: Generaţia mea
1957: Lirice, „antologie de autor”
1959: Întreg şi parte
1960: Din lumea noastră
1961: Dimineţile simple
1962: Poezii
1963: Memoria cuvintelor.