Din istoria Cafenelelor din Bucureşti.

[Lenuş Lungu]

Motto: “Cafeneaua are multă căutare la Paris. Este una unde cafeaua se prepară în aşa chip, încât dă duh celor care beau din ea sau cel puţin, dintre toţi care ies de acolo, nu e nici unul care să nu se creadă că e cel puţin de patru ori mai deştept, decât în momentul în care a intrat.” Montesquieu, Scrisori Persane. Prima cafenea bucureşteană este atestată prin secolul al XVII-lea. Documentele vorbesc, pe la 1667, de “cahveneaua” lui Hamie, fost seimen al Palatului Împărătesc din Constantinopol. Cafeneaua se afla situată pe locurile Mănăstirii Cotrocenilor, lângă Biserica Doamnei, în preajma viitorului “Han al lui Şerban Vodă”. Ori de câte ori se schimba domnia, alaiul noului Vodă intra în oraş pe Podul Beilicului. În asemenea ocazii, toate cârciumile şi cafenelele erau înţesate de lume, mai ales celebra “cahvenea” de pe Podul Beilicului, care avea privilegiul de a fi permanent deschisă. Aşezată pe lângă “Casele de Beilic” (reşedinţa oficială a delegaţiilor turceşti), ea funcţiona chiar atunci când ciuma sau holera bântuia oraşul, cu gândul de a nu supăra pe eventualii musafiri veniţi de la curtea Padişahului. Ospitalitatea românească era reprezentată, mai ales, de hanurile ce găzduiau călători străini: Dionisie Fotino număra pe la sfârşitul secolului XVIII aproape 43 de hanuri. Hangii câştigau bine, dar vremea lor începe să apună, căci în oraşul de pe malurile Dâmboviţei apar hotelierii, în înţelesul actual al cuvântului. Cel dintâi hotelier a fost vienezul Brenner. Sosit în Bucureşti, pe la 1828, el deschide un hotel în capitala ţării, dar călătorii străini amintesc de un alt hotel, ţinut după moda “evropenească”, numit “Hôtel de l'Europe”. În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, aceste hoteluri, restaurante şi cafenele se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Un mare număr dintre ele erau ţinute de germani şi câteva de greci. “În această profesiune, românii nu excelau. Aproape nu era cafenea românească”, spune Constantin Bacalbaşa. Printre cele mai cunoscute era “Cafeneaua Fialkowsky”. La începuturile sale, era împreunată cu cofetăria având acelaşi nume, fiind situată în Piaţa Teatrului Naţional. Fusese deschisă aici, pe la 1853, de un polonez românizat, dar a dispărut odată cu moartea patronului(1898). A fost printre cele mai renumite localuri frecventate de artişti: actori, scriitori şi ziarişti. La parterul Hotelului Imperial, situat în latura Palatului Regal, funcţiona, încă de la 1868, celebra “Cafenea Kübler”, frecventată şi ea de artişti şi scriitori de la sfârşitul veacului al XIX-lea. Avea să dispară pe la 1935, când Hotelul Imperial va fi demolat, pentru extinderea grădinii Palatului Regal. Dintre numeroasele cafenele bucureştene amintim: “Cafeneaua Fieschi”, situată pe strada Şelari, frecventată îndeosebi de tineri: liceeni, studenţi, funcţionari. Noile generaţii preferau şi “Cafeneau Labes”, situată pe Strada Germană (Smârdan), deschisă de Jaques şi Henry Labes. În Pasajul Român se afla “Cafeneaua Briol”, mai târziu denumită Cazes. Având o sală de biliard, după modelul francez, localul era preferat de o clientelă selectă, care avea posibilitatea să se distreze, jucând cărţi. Clasa mijlocie a societăţii bucureştene obişnuia să vină la “Cafeneaua Strobel”, situată în spatele Hanului Zlătari. Tot în “Pasajul Român” mai exista o altă cafenea, “La Radu”, unde puteai să-ţi omori timpul, jucând cărţi şi table. Jocul de cărţi era specialitatea casei şi la cafeneaua “La Brenner”, de pe strada Stavropoleos. Aici veneau, mai ales, proprietari şi arendaşi, greci îndeosebi (pentru că patronul era un grec, pe nume Colaro), care mizau sume fabuloase de bani, jocul lor preferat fiind “stos”-ul. La modă erau însă cafenelele situate în incinta noilor hoteluri: “Concordia Nouă” (frecventată de evrei), “Hotel de France”, “Hotel du Boulevard”, “Hotel Union”. Şi în alte cartiere ale oraşului puteai întâlni cafenele renumite: în Piaţa Amzei, lângă podul Mihai Vodă ş.a. În preajma celui de-al doilea război mondial, după dispariţia Cafenelei de la Capşa, o parte din clientela acestui local s-a îndreptat spre Braseria Corso, ţinută de Papa Finkelştein, în timp ce alţii, mai comozi, treceau drumul, la “Café de la Paix”. Braseria Corso era situată în apropierea Ateneului, faţă în faţă cu noul Palat Regal. La Corso puteau fi văzuţi: Victor Eftimiu, N. D: Cocea, Tudor Vianu, Al. Rosetti, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Petru Comaarnescu, Dan Botta. Dar faima acesteia avea să fie curmată de lucrările de demolări, desfăşurate în zonă, ea pierind odată cu vechea clădire a Operei Române. “Café de la Paix”, situată peste drum de Capşa, a trăit vremuri de glorie, tot în preajma celui de al Doilea Război Mondial, după închiderea celebrei cafenele de la Capşa. Aici veneau mari actori din perioada interbelică: Iancu Brezeanu, Ion Sârbu, Aurel Atanasescu, G. Ciprian,celebri scriitori, precum: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Zaharia Stancu, G. M: Zamfirescu, Al. O. Teodoreanu, Victor Ion Popa, Al. Kiriţescu, Radu Boureanu, Octav Dessila, Al. Th. Stamatiad I.E. Torouţiu, Coca Farago şi mulţi alţii. Chiar mai târziu, aici poposeau Vasile Voiculescu, Vladimir Străinu, N. Secăreanu, Dan Botta, N. Carandino şi lista ar putea continua. Capşa – un Vachette autohton Cafeneaua Capşa a fost însă ultima cafenea literară de faimă din perioada interbelică, a cărei celebritate nu avea egal. Celebritatea ei începuse însă cu decenii înainte. Prin sălile de consumaţie ale Capşei au trecut ilustre personaje istorice, precum Milan Obrenovici, pe când era regele sârbilor, principesa Natalia Obrenovici, mari duci ai împărăţiei ruse, Nicolae, principele Goncearov, pe la 1877, împăraţii Franz Joseff, al Austro-Ungariei, regii Greciei şi Bulgariei. Din lumea muzicii şi a teatrului pot fi amintite numele unor celebrităţi, precum: Sarah Bernhardt, Ysaye George Scott, Le Bagy, E. Carusso, tenorul Joseph Schmidt, dansatoarea Josephine Baker ş.a. Alături de ei, puteau fi văzuţi Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Vasile Conta, Haşdeu, şi mulţi alţii. Atunci când celebra primadonă Adelina Patti concerta în Bucureşti, Capşa oferea în onoarea acesteia un dineu. Cele 11 mese erau toate ocupate de familiile Bibesco, Ghica, Mavrogheni, Cantacuzino, Florescu şi Mano. La mesele de lângă ferestre erau aşezaţi Petrache Carp, George Panu, Menelas Ghermani iar în mijloc Grigore Ventura, care compunea pe loc cronica sa muzicală. Sarah Bernhardt, după triumful de la Teatrul Naţional, cu reprezentaţia piesei Jeanne D'Arc, este invitată de Capşa într-un salon feeric luminat, pentru a-i onora prezenţa în Bucureşti. Alături de scriitori, pictori şi oameni de teatru, ziarişti, politicieni şi oameni influenţi ştiau din discuţiile purtate aici, cu două trei zile înainte despre retragerea unui guvern de la putere sau despre componenţa viitorului minister. Politicienii vremii (Petre Carp, Tache Ionescu, Dinu Brătianu, C. Argetoianu, I.G. Duca) erau nelipsiţi din saloanele Capşei. Nume de referinţă ale ziaristicii româneşti erau prezente aici: George Panu, Constantin Mille, Grigore Ventura, Alecu Balş, Nicu Filipescu, Jeannot Iancovescu, Alexandru Ciurcu, AL. Beldiman, Costache Bacalbaşa, Timoleon Pisani. Mai târziu, condeie de temut precum H. Soreanu, L. Kalustian, Tudor Şoimaru, A. Clarnet sau Jacques Paleologu încercau să întreacă pana scriitorilor care au făcut şi gazetărie militantă: Rebreanu, Cezar Petrescu, N. D. Cocea, Camil Petrescu sau Ion Vinea. Dar faima Capşei era dată, evident, de pleiada artiştilor şi scriitorilor care îi treceau pragul: pictorul N. Tonitza, actorii Iancu Brezeanu, C. Nottara, scriitorii Şerban Cioculescu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Aurel Baranga, Mihail Sorbul, AL. T. Stamatiad, Al.Cazaban, Ion Barbu, Victor Eftimiu. Al. O. Teodoreanu etc. sursa:dulciu.blogspot.com

[Elena Mezin]

merci

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos Elena...


More Morning Break Comments

[Ioan Muntean]

S Stanescu si Fotino - Cafenea de Bucuresti

Vezi mai multe video din divertisment

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos dl Muntean

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]