gânduri de toamnă

[Lenuş Lungu]

Toamna e singurul anotimp care imi trezeste anumite emotii. De la diminetile in care stropii de ploaie imi bat in geam pana la soarele lenes care rasare spre pranz. E vremea contrastelor, al nostalgiei, al misterului. Multitudinea de culori este similara cu cea a trairilor noastre.Toamna e un anotimp special. E timpul sa se culega roadele, s-a domolit pirjolul soarelui, se pun in hambare recoltele...
Asa fac si eu, imi pun in hambarele sufletesti recoltele de peste an, caci si eu cam hibernez iarna. Mie imi pare toamna cel mai intelept anotimp, cel mai matur. Simt ca este ca si o reflectie a sufletului meu, asa sunt eu.
Nu-mi ramane decat sa sper ca acest anotimp imi va strecura putina emotie de toamna in suflet si nu il va supune unei triste melancolii.

 

Esti ca o usa trantita intr-o oaza de liniste Esti precum vantul, ce te poarta in zbor
Esti la fel ca ploaia rece ce iti atinge obrajii calzi
Esti ca fosnetul frunzelor care te imbie sa pasesti pe covorul de rugina al sfarsitului.
Esti, tu, toamna! Rece si solitara...

[Gabriela Ene]

[Ioan Muntean]

Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul
s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele

Din noptile de vara cu miez de viata noua
cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua
cand vantul care sufla din ce in ce mai rece
imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece

prin vajaitul parca din ce in ce mai tare
imi aminteste vantul caci vine gerul mare
ce stinge picatura de viata din natura
si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura

insa intre arsita din zilele de vara
si iarna in care totul parca-i sortit sa moara
exista o toamna lunga, atat de minunata
ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata

tu toamna vei culege doar rodul muncii tale
cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale
caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna
stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna

ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie
caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie
au ochii plini de lacrimi si inima amara
privind la vremi pierdute din zilele de vara

mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul
s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul
si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
sa inteleg mesajul covorului de stele

Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare
in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare?
caci universul are o lege neschimbata
ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta

[Sprincenatu Dan]

Frumoase versuri !