"Eram in pasare ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns
Si in lumina diafana
Pierdeam incet cate o pana.
Ele cadeau in lenes dans
Purtandu-si jertfa in balans
Si-mi era frig si tot mai gol
stateam pe un pustiu atol
Departe, poate langa mare,
Langa un tarm albit de sare.
A inceput sa ninga lin
Si m-a acoperit putin
Zapada ca o mangaiere
Cazand din doua emisfere.
Eram in pasare ascuns
uns cu nesomn, de roua uns
Si am inceput incet sa plang
Din ochiul drept, din ochiul stang." (ASCUNS IN PASARE- Mircea Micu)
S-a dus si Mircea Micu, intr-o lume mai buna sa le scrie ingerilor. Am tot obosit sa scriu despre plecari. Ce sa spui despre cel care a fost Mircea Micu? Ce rost isi mai au elogiile postume ori prea tarzie aducere aminte? Uneori ma intreb daca cei buni nu se duc dintre noi doar pentru a ne pedepsi ca i-am uitat.
Mircea Micu a preferat sa lase o urma cat mai vaga a existentei lui materiale pe Pamant. Oricum Mircea Micu era “in pasare ascuns”, iar zborul lui a fost mai usor asa. Oricum nu a fost apreciat la adevarata lui valoare, reputatia sa de sclipitor parodist i-a pus in umbra talentul de poet.
"Si peste toate, ca un tigru,/ Sã treci râzând si sã te minti/ Si când amenintã zãpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinti". sursa:Mircea Micu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri