E cu neputinta sa impaci pe toata lumea
Se povesteste ca Juha ar fi purces intr-o zi la drum impreuna cu unul dintre copii sai. Si-au luat-o ei agale in urma magarului, care ducea in spinare doi desagi incarcati. Tocmai din pricina desagilor astora grei nu incalecase nici el si nu-l lasase nici pe copil sa incalece pe bietul dobitoc. Intr-o vreme trec ei pe langa o multime de oameni, care stateau la taifas in fata unei dughene.
- Ia priviti la calicii astia care se chinuie mergand pe jos si-si ocrotesc ditamai magarul, le atrage unul luarea-aminte si face semn cu capul spre trecatori. Magarul e gol iar ei merg pe jos…
Cand aud vorbele astea si hazul celor din fata dughenei, sar amandoi in spinarea bietului dobitoc, dar curand dupa aceea s-a intamplat sa treaca pe langa un alt grup de oameni si numai ce-l aud pe unul din ei ca zice:
- Ia uitati-va la neghiobii astia care n-au pic de mila pentru animalul asta atat de plapand… Nu le-a ajuns sa incalece numai unul… Au pus pe el mai mult decat putea duce si, colac peste pupaza, au mai urcat si ei in spinarea lui…
Juha si baiatul au auzit si ei vorbele astea si copilul a sarit indata jos de pe magar si-a pornit in urma lui. Dar nu trece mult si se trezesc iarasi cu niste oameni facand semne spre ei.
- Ia priviti, zice unul, la tatal asta cainos la inima care merge calare, fara sa-i pese de nimic, iar pe copil il chinuie, facandu-l sa alerge pe jos dupa el.
La auzul ocarii, Juha a sarit de pe magar si l-a ajutat pe copil sa urce in spinarea lui si-a luat-o el pe jos de data asta. Dar ca un facut, ajung iarasi in dreptul unei gloate si iata-i din nou tinta batjocurii.
- Uitati-va, oameni buni, la tembelul asta de copi! ii indeamna unul sa priveasca spre drum. El se falfaie pe spinarea magarului, iar taica-sau – om in toata firea – trudeste pe jos in urma dobitocului…
Juha asteapta sa se indeparteze cativa pasi, pana ce nu se mai auzisera rasetele oamenilor si pe urma il trage pe copil de straie, facandu-i semn sa se intoarca spre el si-i graieste:
- Ai luat seama fiule, la vorbele oamenilor? Tine minte ce-ti spun : E cu neputinta sa impaci pe toata lumea!…
Si de-atunci vorbele astea au trecut din gura-n gura si-au ajuns proverb, iar talcul lor este ca nicicum nu poti scapa de rautatea si de pretentiile oamenilor. Si asta fiindca se deosebesc prea mult intre ei: unul gaseste putin ceea ce pentru altul este mult, belele pot sa treaca pe langa unul fara sa lase nici o urma, in vreme ce pe altul il lovesc si-l macina tot asa…noaptea neinfricatilor
basme arabe editura minerva
-->
Răspunsuri
Sufletul în multe rânduri
Mi-a rămas în aşteptare
Ca o minte fără gânduri
Ca un trup fără picioare.
Dumnezeu în rânduri multe
Mi-a venit în aşteptare
Neputinţa să-mi asculte
Ca pe-o binecuvântare