O aroma de cafea cu Ion Minulescu

Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, "Brânză și Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toți", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai târziu" (1908) și în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).

În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măști de bronz și lampioane de porțelan" (1920).

Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa "Pleacă berzele" și comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).

În 1924 apare romanul "Roșu, galben și albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieții românești". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.

Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
Măști de bronz și lampioane de porțelan, Ed. Alcalay, 1920
Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
Pleacă berzele, Ed. Alcalay, 1920
Roșu, galben și albastru, Ed. Cultura națională, 1924
Manechinul sentimental, Ed. Cultura națională, 1926
Corigent la limba română, Ed. Cultura națională, 1929
Bărbierul regelui Midas, București, 1929
3 și cu Rezeda 4, Ed. Adevărul, 1933
Cetițile noaptea, Ed. Cultura națională, 1933 sursa:wikipedia

Ion Minulescu - Romanţa Tinereţii
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluiera-vânt” -
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din când în când, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat -
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin -
M-am îmbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!…
Si-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumparau la fel - mai pe nimic -
Caci ea - flamânda vesnic - se grabea
Sa-si vânda gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe mâini cu pretul meu…
Si-atunci -
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat -
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!…

Dar într-o zi cu ploaie si cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut…
Si nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parca, în pamânt,
Cu numele-i mereu necunoscut…

Si totusi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regasit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsa de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!…

Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat…
Si-n loc s-o mai sarut -
Cum as fi vrut -
Am început sa plâng cu-adevarat!…

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!…

Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tineretea mea!…

Răspunsuri

Sauciuc Mihaela iunie 15, 2011 22:58

Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Trei lacrimi reci de călătoare

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

--------------------------------------------------------------------------------
- Lenuş Lungu > Sauciuc Mihaela iunie 15, 2011 23:08
  
  Într-un bazar sentimental de Ion Minulescu
  
  Stofe vechi, o mandolină,
  Un Cézanne şi doi Gauguin,
  Patru măşti de bronz:
  Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
  O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
  Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
  Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
  Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
  "Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
  Şi pe pian:
  Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l'Isle-Adam...
  
  Toate sunt ca şi-altădată...
  O, bazar sentimental!...
  Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal...
  
  Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
  Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
  Şi-n enorma
  Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară
  Să-ţi transcrie madrigaluri
  
  Pe obrajii tăi de ceară?...
  Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfonia
  Mută-a lacrimilor?
  
  Câte nu pieriră-n veşnicia
  Inutilului?
  Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,
  Iar dorinţa ta... nimicul - şi nimicul nu se curmă!...
  
  Ştiu că m-aşteptai pe mine...
  Iată-mă, sosesc şi-ţi zic:
  Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,
  Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele... Coboară
  Transparentele... Dă-mi calmul şi culorile de seară...
  Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi...
  "Les fleures du mal" la fila
  Trei sute treizeci şi nouă: "La mort des amants"...
  
  Dar mila
  De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea
  Mă-ntrupează-n cel de-alt'dată şi...
  Pe-araba ta sofa:
  Cântece-n surdină,
  Gesturi,
  Umbre,
  Flori,
  Et caetera!...
Lenuş Lungu August 23, 2010 11:46

Ion Minulescu - Ce faci tu?
Ce faci tu? de-atâta vreme
N-am mai ratacit prin crânguri
N-a-ncercat sa te mai cheme
Dorul ca sa fim iar singuri?....

Haide, fii copil cuminte
N-astepta sa vin la tine
Sa te fac cu rugaminte
Sa pricepi ce este bine.

De-ai sti tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o sa ne culce
Pe-al lui pat de flori, salbatic.

Si-ochii tai ca doi luceferi
Sa-i lumine ca-n trecut.
Sa te vad cum o sai aperi,
Daca-oi vrea sa ti-i sarut.

Pe poteca înfundata
Iarba deasa sa ne-ascunza
S-ascultam ca si-altadata
Freamatul duios de frunza.

Si privind cum de povara
Teiul floarea-ncepe-ati cerne
Sa-nvatam pe din afara
Cântul dragostei eterne.
Lenuş Lungu August 19, 2010 8:12

Ion Minulescu - Celei Din Urmă
Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...

A trecut...
Era-mbracata ca miresele lui Crist
Când coboara-ngândurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din întuneric
Si-aruncat în plina ziua -
Ochii ei, reflexul unor aiurari netalmacite,
Se dublau ca-ntr-o suprema sarutare de adio.

A trecut...
Si-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor turbaratoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...
Ioan Muntean August 18, 2010 10:05
- Lenuş Lungu > Ioan Muntean August 19, 2010 8:10
Ioan Muntean August 18, 2010 9:58
Lenuş Lungu August 18, 2010 8:55

Ion Minulescu - Romanţa Tinereţii
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluiera-vânt” -
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din când în când, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat -
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin -
M-am îmbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!…
Si-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumparau la fel - mai pe nimic -
Caci ea - flamânda vesnic - se grabea
Sa-si vânda gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe mâini cu pretul meu…
Si-atunci -
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat -
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!…

Dar într-o zi cu ploaie si cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut…
Si nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parca, în pamânt,
Cu numele-i mereu necunoscut…

Si totusi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regasit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsa de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!…

Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat…
Si-n loc s-o mai sarut -
Cum as fi vrut -
Am început sa plâng cu-adevarat!…

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!…

Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tineretea mea!…
- Lenuş Lungu > Lenuş Lungu August 18, 2010 8:56

Acest răspuns a fost șters.

Club cu aromă de cafea

O aroma de cafea cu Ion Minulescu

Răspunsuri

foto cu aromă de cafea

Navigare prin club

Comentarii