O aromă de iarnă.....Ion Luca Caragiale-Iarna

Negresit ca, sus in ceruri

Soarele fiind aprins,

Nu se simte frigul, gerul

Care astazi ne-a cuprins.

 

Negresit! Focul din soare

Nu-l plateste Dumnezeu,

Insa noi platim, sarmanii,

Lemne si carbuni mereu.

 

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte

Pe pamantul inghetat

Ca sa vezi cat e de jalnic

Sa tot tremuri nencetat,

 

Tu, care-ti iubesti faptura,

N-ai mai zice un cuvant

Si-ai opri crivatul aspru

Sa mai sufle pe pamant!   de  Ion Luca Caragiale

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  •                PRIMAVARA

    Cand ploua lin in primavara,

    Toti zic: “Sa dea Domnul, sa dea!”

    Si de te culci pe prisp-afara,

    Mai vezi pe cer si cate-o stea...

    E cald, si ploaia racoroasa

    Ozon in aerul curat

    In urma-i lasa; dragastoasa

    Natura toata-i un pupat.

    Se pupa corbi, de bucurie

    Ca au scapat de iarna grea;

    Se pup brabeti cu galagie,

    Si iata si o randunea...

    Si-o barza... calca cu masura

    Cu pasul grav, explorator,

    Se plimba chiar prin batatura

    Cu aerul nepasator.

    Cand ploua toate germineaza;

    Pamantul liber de zapezi,

    Spalat de ploi, se decoreaza

    Cu mii de mii de muguri ve zi...

    In tarini graul incolteste,

    In dealuri via o dezgrop;

    De ploaie tot se-nveseleste,

    Pe orice frunza e un strop.

    Si soarele o calda raza

    Trimite pe furis prin nori;

    Iar flori si pasari ca sa-l vaza

    Se-nalta, zboara catre zori.

     

                             Autor: Ion Luca Caragiale

Acest răspuns a fost șters.
-->