O aromă...cu Suflete pereche de Sorin Cerin

[Lenuş Lungu]

Cu toţii ne dorim Marea Iubire fiindcă suntem clădiţi în acest sens. Folosim atât de adesea expresia aceasta a sufletelor pereche. Cu toţii ne-o dorim adevărată, fiindcă am vrea ca atunci când ne găsim, cu adevărat sufletul pereche, să se termine definitive, acest zbucium continuu, care este propria noastră existenţă. De fiecare dată rezultatul vine crud şi exact. Zbuciumul vieţii noastre nu se va termina niciodată atât timp cât vom trăi. Atunci mai avem nevoie de sufletul nostru pereche? Oh, da voi răspunde eu fiindcă acesta este albia în care curge fluviul vieţii noastre dint-o altă realitate transcedentală, acesta este nesfârşitul pe care se sprijină orizontul inimii noastre în alte vise sau realităţi transcedentale. Sufletul pereche este ceea ce aspirăm noi şi am vrea să înţelegem despre noi, este ceea ce considerăm, a fi perfecţiune, puritate şi nemărginire la propria noastră fiinţă. Paradoxal toate aceste minunate dimensiuni, pe care le dorim fiinţei noastre, lipsesc cu desăvârşire, fiind o speranţă, un vis despre perfecţiune ale acesteia. Atunci această speranţă şi vis de perfecţiune se materializează în viziunea pe care o avem despre sufletul nostru pereche. Mai mult decât atât, chiar dacă avem impresia că ştim ceea ce ne-am dori ca fiind perfecţiune, aceasta rămâne de fiecare dată doar o simplă impresie falsă şi atât, fiindcă atunci când se produce evenimentul unei Mari Iubiri, realizăm că de fapt ceea ce credeam noi despre perfecţiune este fals, iar ineditul, dat de noua imagine despre perfecţiune transpusă în iubit sau iubită ne dă acea trăire intensă de dragoste sufocantă, tocmai fiindcă aflăm noul nostru etalon despre perfecţiune care devine astfel întodeauna mult mai superior celui vechi . Toate acestea se pot produce şi atunci când cele două suflete nu sunt suflete pereche? Ce anume sunt sufletele pereche atât de des invocate? Chiar există aşa ceva sau este doar o fantezie folosită deseori pentru a atrage într-un fel sau altul partenerul? Răspunsul meu este ca Da! Există suflete pereche. Cum Binele are perechea sa în Rău şi frumosul în Urât, cum noi gândim pe baza unei logici bivalente în care sunt etern acele două elemente, atunci noi niciodată nu putem fi un întreg atâta timp cât gândirea noastră este axată pe dualitate. Atunci fiecare are un alt suflet alături de care formează dualitatea respectivă.

[Dobrin Mariana]

Sufletul se referă la tot ce nu este fizic despre noi - valorile noastre, amintirile, identitatea, simţul umorului. Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Omul cu suflet mare e bogat, cel cu suflet mic este sărac, ucide mai repede decât un microb. Sufletul este iubire,  este oglinda unui univers indestructibil, este inima inimii -  ecoul lui Dumnezeu.

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos Mariana...Sufletul este iubire...

[LUNGU ELENA]

Marea iubire.........absoluta daca s-ar putea ......un vis doar. Imi place sufletul romantic si sensibil  pe care il aveti.

[Lenuş Lungu]

O iubire călătoare,
ce caută în zare
sufletul pereche...
Mulţumesc frumos Elena...

[Sauciuc Mihaela]

[Lenuş Lungu]

O mare de iubire..
s-a format din fericire
cu dragoste m-ai îmbrăcat,
cu sărutări m-ai mângâiat.
Mulţumesc frumos Mihaela...