O aromă......Privire de cafea de Sandrina-Ramona Ilie

[Lenuş Lungu]

într-o seară, pe la liniştea sufletului mi-a trecut prin faţa ochilor o pasăre nimic deosebit până acum veţi spune mare lucru să vezi păsări noaptea! nu e, doar că aceasta mă privea într-un fel anume îmi amintea ochii tăi de cafea caldă pe care îi sorb din cana inimii mele încet niciodată nu mă satur să gust din ea devine un ritual pun cafeaua ochilor tăi în ceaşca privirii mele, o ţin cu mâinile ca pe o boabă de rozar, golesc peste ea apa fierbinte a dorului de tine şi învârt cu aşteptare din suflet, mi se ridică firicele de aburi închid ochii şi să mă pierd în mireasma privirii tale nimic deosebit până acum veţi spune ochii nu au mireasmă! dacă nu au, înseamnă că nu aţi văzut niciodată cum înfloresc ochii cuiva asemeni florilor de măr petale cu gene lungi care vă ţin în braţe şi vă şoptesc stelele cum spuneam, în noaptea asta am văzut o pasăre care nu ştiu din ce motiv s-a oprit să mă privească prin ochii tăi eu am făcut cafeaua din mireasma ochilor tăi în timp ce o sorbeam învârtind ceaşca inimii mele încet, într-un carusel de emoţii, te rosteam încet un cântec fără note muzicale...ritmul tău e unic pe inima mea

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]

aripi de Sandrina-Ramona Ilie

de sub umărul drept mi s-a desprins
o aripă
încet

doar un foşnet

nu trosnet de suflet rupt ca şi când
ai frânge un vreasc
în două
nu ţipăt de suflet despuiat ca şi cum
ai smulge carnea
de pe oase

un foşnet doar

ireal de silenţios
ca şi cum ţi s-ar scurge din corp tot sângele

sub umărul stâng îmi mai stă într-un ciot
de speranţă
o aripă

uneori,
când gândurile îmi răvăşesc anotimpurile
sub frunte
lovindu-le când de o tâmplă, când de alta,
aud un scârţâit
sau un scrâşnet asemeni unei muşcături în gol,
iar apoi tăcere

aceeiaşi tăcere
ca şi cum ţi s-ar scurge din corp tot sângele
ireal de silenţios

cum am spus
doar un foşnet

[Sauciuc Mihaela]

                                     In ochii tăi 
                                                de Ramona-Sandrina Ilie(Lady Allia)



în ochii tăi
ai mei au învăţat
să râdă cu mirare

în ochii tăi
ai mei se pierd,
dar se-ntorc minune

în ochii tăi
privirea mea e floare
deschisă către cer

în ochii mei
ai tăi
vor învăţa să creadă
că-n viaţă mai nimic
nu poate-nvinge-o mamă
în suflet de copil!

............

[Lenuş Lungu]

foşnete de timp de Sandrina-Ramona Ilie

sub pleoape cocorii ţipă ultima dată
zvâcnind
mi-a înflorit o noptiţă la colţ de ochi
şi-un zâmbet pârguit la celălalt
mi-am suflat în palme
în timp ce tu îmi curgeai rece pe şira spinării
de la o vreme te simt din ce în ce mai greu
în partea mea stângă
ca pe o apăsare
sau poate ca pe un vânt ce nu mai adie

uneori te obişnuieşti cu junghiurile
ca şi cu o ceaşcă de cafea aburindă
sub un soare nerăsărit

după multă vreme mi-am permis să te scot
afară
e zi frumoasă de toamnă
tu eşti la fel de tânăr şi frumos
cum te-am cunoscut
ce-ar fi să mă laşi să te respir
în timp
ce şi uitarea va fi la fel de firească

încercând aerul cu tot sufletul
toamna pleca
avea dalii prinse-n păr,
iar tu aruncai sclipiri negre de ochi iubiţi
sub foşnete de timp