O cafea cu.....Dragoste de Edith Södergran

[Lenuş Lungu]

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; am lasat-o pe-o stînca, pe tarm, si-am venit la tine goala ca o femeie. Si ca o femeie m-am asezat la masa ta, am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze. M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam unei fiinte vazute în vis, am uitat totul, am uitat copilaria, caminul, nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera. Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat: priveste-te-n ea! Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere si cadeau în pulbere, am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia decît sa dispara, O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa nu-mi mai trebuie nimic altceva.

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]