Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Acest răspuns a fost șters.
Navigare prin club
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentariile sunt închise.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentariile sunt închise.
-->
Răspunsuri
Marea
El cântă pe ţărm. Perfida,
unda mării s-alintă.
Ea zicea: Mă simt silfidă,
prinde-mă - şi sunt a ta...
Marea chicotea: - Ha! Ha!...
Şi-a sărit în apă fata.
Unda mării, înspumată,
doar atâta aşteptă.
Ca pe-o floare-n vânt o poartă
valul viu şi apa moartă.
El o caută-n zadar: trupul
ei mereu îşi pierde în argint
albastru-verde auriul chihlimbar.
Iată - atingând nadirul
sânii goi şi trandafirul.
Dar cu mâna prin safire
pescuitu-i o poveste fără margini,
ca şi marea.
Consumată-n strălucire,
ziua nu le-a dat de veste
să-şi consume-îmbrăţişarea.
E târziu.
Când - beat de dor - el
o prinde şi-o sărută,
unda mării scade, mută,
tremurând în jurul lor.
Unde-s ţărmurile?... Nu-s.
Doar azurul jos şi sus,
clatină pe valuri creţe
tulburată frumuseţe,
ani de fum, eoni de foc.
Oşie de vis a lumii, ei -
în linguşirea spumii - ard
rotindu-se pe loc.
Toate-n jur se sparg,
se curmă, se desfac, se prăbuşesc.
Numai ei nu mai sfârşesc
sărutarea cea din urmă.
- Prinde-mă şi sunt a ta,
murmură apa lividă.
Iat-o prinsă!
Dar a cui e?
Unde-i sprinţena silfidă?
Unde-i cel ce-o caută?
Joacă apa amăruie
neagră-vânătă-verzuie. . .
Autor:Stefan Augustin Doinas
Marea
Sa ma intorc cumva de as putea
La malurile-nalte sa privesc
Cum spuma bate-n pietre vechi
Si alge-n fata umbre dau si clipele nu se opresc.
Dar lutul, spune-mi, cine-ar vrea
Cu el sa se asemene vreo-data?!
Si fara foc lumini in visuri cresc
La fel de-ncet cum bate gandu-n poarta.
Ea vine, pleaca si se-ntoarce iar,
Mirosuri, frunze, camere de seri
Peste intinsuri grele dansuri canta
Prin rasarituri, asfintit ajungi la zilele uitate ieri.
Autor: George Constantin