O cafea pe seară

[Lenuş Lungu]

Este seară şi cafeaua este fierbinte…aburii dansează pe melodiile cu miros de sărbători…afară e frig, iar îndrăgostiţii se îmbrăţişează puternic,simţind frigul de afara adus de vântul rece…e iarnă…mă uit pierdută pe geam, căutând parcă pe cineva, ceasul arată ora 8…cand au trecut timpul aşa repede?…sorb din cafeaua caldă…oare m-ai uitat?…O intrebare stupidă dupa atâta timp…nu mă încearcă nici un alt sentiment decât curiozitatea….câteodată merg pe stradă şi-ţi văd chipul…simt cum pulsul îmi creşte…nu eşti şi mă liniştesc…daca te-aş întâlni acum te-aş întreba de ce?probabil te-ai gândi că de ce s-a terminat dar nu…de ce tocmai eu?…pentru că am spus cu voce tare că nu am nevoie de nimeni alături?sau te-ai gândit tu că mi-e prea bine asa?…că putină amărăciune n-ar strica….mă uit in cafea, poate îmi văd viitorul…daca ne vom reîntâlni cum vom reactiona?…..îmi întorc privirea înapoi spre geam…e o lume acolo pe care n-o cunosc…mă ridic şi plec. ar cam fi timpul să ies din ceaţă , să cunosc tainele ce mi-au fost ascunse… Şi sărbătorile vin cu paşi grăbiţi,cu colinde….Un brad frumos împodobit şi pe Moş Crăciun să-l aşteptăm…Trebuie să fim mai buni,să iubim tot ce ne înconjoară,să iertăm….hmmmm se simte aroma sărbătorilor de iarnă….